Ultimul stadion interbelic.
Venerabilul Giulesti implineste anul acesta 78 de ani de la botez.
Dupa 12 de pribegie pe stadioanele altor echipe bucurestene, in anul de
gratie 1935, Rapidul si-a dat seama ca are nevoie de un stadion propriu.
Costica Bauer-Ardeleanu, manager al clubului la vremea aceea, a fost cel care
s-a ocupat indeaproape de nasterea Giulestiului. Potrivit lui Gheorghe Scurtu,
istoric neoficial al Rapidului, Bauer aflase ca Arsenal urma sa demoleze o
parte din arena sa, Highbury Park. Avand relatii la Londra, Bauer ar fi transferat
in Giulesti liftul de pe Highbury si, spune Scurtu, chiar si un numar de
scaune. Tot la initiativa lui Bauer, Giulestiul a fost ridicat respectandu-se intr-o anumita masura planurile stadionului Highbury. Afirmatiile lui Gheorghe Scurtu sunt greu, daca nu imposibil de verificat, insa un lucru este cert : Giulestiul a fost construit de la bun inceput in forma de potcoava. Pe numeroase pelicule existente in Arhiva Nationala de Filme, se vede limpede ca in anii '30-'40, pe amplasamentul actual al peluzei din dreptul tabelei de marcaj nu se afla nici o constructie. De asemenea, fosti fotbalisti ai Rapidului din anii '50-'60 isi amintesc foarte clar de faptul ca pe amplasamentul salii de sport si al peluzei era doar un teren viran. In orice caz, in vremea aceea, Caile Ferate
Romane erau o forta iar expresia „CFR reprezinta a doua armata a tarii”, avea
deplina acoperire. Banii pentru ridicarea stadionului s-au colectat exclusiv de
la angajatii CFR iar la sfarsitul lui 1935 s-a ales si amplasamentul.
Arhitectul Gheorghe Dumitrescu
Proiectul
a fost realizat de arhitectul Gheorghe Dumitrescu. La Ministerul
Transporturilor am produs stupoare atunci cand am cerut date despre el.
„Arhitect ? Dumitrescu ? 1936 ? Ne pare rau....n-avem nici o arhiva....”
Singurele informatii despre omul care a ridicat Giulestiul au venit de la
Uniunea Arhitectilor. Asa am aflat ca Gh Dumitrescu, pe langa Giulesti, a mai
construit, intre altele, si gara din Bacau. A locuit in cartierul Unirii
Tricolor, langa Gara Obor, pe strada Amiral Murgescu. A murit in anii 80.
Joaca de-a inaugurarea.
Lucrarile la stadionul CFR au inceput in 1936 si s-au terminat in acelasi an.
S-au incheiat e un fel de a spune....In toamna 1936 GSP anunta ca „inaugurarea stadionului CFR se va face
miercuri 30 septembrie dimineata...”. Rapidul ar fi trebuit sa inaugureze
stadionul printr-un amical cu Admira Viena, campioana en-titre a Austriei,
echipa de calibru pe atunci. Austriecii au venit la Bucuresti, au admirat
Giulestiul, s-au lasat fotografiati chiar pe gazon, s-au minunat de cum arata
– „stadionul vostru e unul dintre cele mai moderne din Europa” insa meciul
(1-1) s-a jucat pe ONEF ! Presa de atunci nu
explica motivele pentru care meciul care ar fi trebuit sa inaugureze Giulestiul s-a
jucat pe ONEF. Vag, din diverse relatari, reiese ca n-ar fi fost toate
lucrurile puse la punct.
Se vede treaba ca viata era la fel de fermecatoare in
Giulesti si in 1936. Dupa ratarea acestui moment, ideea de a inaugura stadionul
intr-un cadru festiv se pierde. Pana la sfarsitul lui 1936, Giulestiul
gazduieste numai antrenamente si meciuri de pregatire. Pe 8 februarie 1937 presa mentioneaza un amical Rapid-Juventus 4-1 in Giulesti iar pe 14 februarie
acelasi an, giulestenii au parte de o inaugurare. Nu a stadionului propriu ci a
arenei din Ploiesti. Meciul care a inaugurat Stadionul Municipal din Ploiesti,
denumit ulterior Ilie Oana, s-a jucat intre Tricolor CFPV si Rapid. Giulestenii
au castigat cu 6-0. In ceea ce priveste Giulestiul, ziarele vremii notau pe parcursul
anului 1937, in mai multe randuri, ca stadionul isi astepta omologarea. In cele
din urma, fara vreun anunt prealabil, Giulestiul este omologat si gazduieste
intr-un anonimat aproape total primul meci oficial recunoscut ca atare :
Rapid-Jiul 2-0 (Pacurariu 43, Rafinsky 86) pe 27 noiembrie 1937 in ultima etapa
a turului. Vremea cainoasa si radiodifuzarea derbyului Ripensia-Venus au adus
in tribune doar 800 de spectatori.
Ceferiada 1939
Conducerea Rapidului avea sa-si ia revansa
in 1939, an in care Caile Ferate sarbatoreau 70 de ani de la inaugurarea primei
linii de cale ferata realizata cu capital romanesc, Bucuresti-Giurgiu. Avand in
vedere importanta de care se bucurau Caile Ferate in vremea aceea, evenimentul,
intitulat Ceferiada 1939, a fost unul de mare amploare. Capete incoronate,
diplomati, numerosi oaspeti straini au luat parte la evenimentul gazduit pe 10
iunie de stadionul Giulesti. In afara Ceferiadei, momentul 10 iunie 1939 a mai
capatat o semnificatie. Conducerea CFR si cea a clubului Rapid au hotarat ca
organizarea Ceferiadei inseamna totodata si inaugurarea oficiala a stadionului
Giulesti. „O zi senina, lipsita de
dogoare a facut ca afluenta la aceste serbari sa fie enorma. Tribunele sunt
pline pana la ultimul loc. Se cifreaza la 20.000 de oameni numarul
spectatorilor”, scria Timpul.
Slujba divina s-a tinut pe gazon si a fost
oficiata de Vicarul Patriarhiei. In mod normal slujba trebuia tinuta de
Patriarh, dar Miron Cristea murise in martie iar noul Patriarh, Nicodim
Munteanu avea sa fie uns ceva mai tarziu. Potrivit obiceiului vremii, Regele
Carol al II-lea a ingenuncheat pe gazonul din Giulesti si a sarutat crucea. „Sosirea M.S. Regelui, a Marelui Voevod Mihai
si a Principelui Paul al Greciei este salutata cu ovatiuni nesfarsite. Un ura
formidabil rasuna din piepturile celor 20.000 de persoane cari ocupa vasta
incinta a stadionului feroviar”. Alaturi de Carol al II-lea, la eveniment
au mai luat parte viitorul rege Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia,
printul Paul al Greciei, prim-ministrul Armand Calinescu, diplomati acreditati
la Bucuresti, reprezentanti a 12 administratii de cai ferate din Europa, etc.
3728 de ceferisti, intre care 729 de sportivi, inclusiv fotbalistii, au defilat
in fata lui Carol al II-lea care „a luat
loc in frumoasa loja regala a stadionului”. Ziaristii remarcau faptul ca „suveranul si intreaga sa suita par neobositi”
si au vizitat cu mare interes „cladirea
propriu zisa a marelui stadion CFR Giulesti”.
Venerabilul Giulesti
Anul acesta batranul Giulesti
implineste 78 de ani de la botez si e la fel de viu si de plin de viata ca in
ziua in care pe gazonul sau pasea Regele Carol al II-lea. Giulestiul e poate
stadionul cu cele mai multe si mai frumoase amintiri. I-au trecut pragul capete
incoronate, sefi de stat, muzicieni celebri, diplomati, cantareti, poeti,
filozofi, actori si scriitori. Ridicat din cheta facuta printre ceferisti,
ranit in bombardamentul din 4 aprilie 1944, lasat in
paragina in ziua de azi, la 78 de ani Bunicul Giulesti ramane teatrul romanesc
al viselor, locul in care, spunea Ioan Chirila, „...greierele Rapid canta mereu
iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este”. 
