Postare prezentată

marți, 26 decembrie 2023

Povestea lui Petre Ghenu, omul care a donat Rapidului toata agoniseala sa

Petre Ghenu! Omul care si-a donat pensia Rapidului! Un gest incredibil, prea putin cunoscut si deloc mediatizat. Cu putin efort, chiar un subiect de film. Daca Rapidul e subiect de film, de ce n-ar fi si suporterii sai. Un om a luat toate economiile din casa si le-a donat Rapidului. Pentru ca iubea Rapidul. Pentru ca nu concepea viata fara Rapid. E o deplina acoperire in fapte a versului “ca sa vada lumea toata dragoste adevarata...”. Stiu, e greu de crezut, dar acest lucru s-a petrecut cu adevarat. Luati loc si cititi despre Petre Ghenu. 

Povestea sa mi-a fost relatata de medicul stomatolog Mihai Pirvu, presedintele Clubului Aristocratic Rapid. Doctorul Pirvu il cunostea pe Petre Ghenu inca din anii ’70, asa ca a fost cea mai buna sursa. “Petre Ghenu a locuit in comuna Berceni. A fost subinginer la fabrica Semanatoarea si participant activ la Revolutie. Il stiam din studentie”, isi aminteste dr. Pirvu. “Eu eram student la Stomatologie, in Calea Plevnei, si cand aveam cate o fereastra dadeam fuga in Cismigiu la Coltul Microbistilor. Aici l-am cunoscut pe Petre Ghenu, un rapidist total, de o finete sufleteasca extraordinara. Se indragostise de Rapid in copilarie ascultand meciurile la radio. Petre a avut o viata grea. A facut parte din primele generatii de dupa Revolutie trimise in somaj cu salariu compensatoriu. Petre a acceptat solutia asta ca sa poata avea grija de sotia sa. Doamna Ghenu a ramas grav traumatizata in urma evenimentelor din decembrie ’89. In zona unde locuiau ei s-a tras mult, inclusiv cu arme grele iar doamna s-a speriat ingrozitor si a facut o depresie urata. De aceea Petre a acceptat salariul compensatoriu, ca sa aiba grija de sotie. Are un baiat, absolvent de ASE, care acum lucreaza intr-o multinationala, tot rapidist”. 

“In 1998 am venit cu ideea de a infiinta Clubul Aristocratic Rapid”, isi continua povestirea doctorul Pirvu. “Era dupa spectacolul organizat in Giulești cu ocazia castigarii Cupei Romaniei. Am remarcat atunci, si nu doar mie mi-a sarit in ochi asta, ca George Copos a tratat evenimentul de parca el castigase Cupa, nu Rapidul. Se implineau 75 de ani de la infiintarea clubului si nu s-a zis absolut nimic, nu s-a facut nici o referire. Nu puteam sa cred! Petre a sesizat si el chestia asta. Atunci am hotarat sa infiintam Clubul Aristocratic Rapid, un ong care si-a propus de la bun inceput sa ia atitudine, prin membrii sai, fata de anumite lucruri care tin de viata clubului Rapid. Ulterior, sa stii ca Petre Ghenu s-a consumat enorm vazand ce face Copos. Cand Copos si-a intors buzunarele pe dos sugerand ca nu mai are bani, va amintiti celebra poza, Petre a facut o socoteala din care reiesea ca pana in acel moment vanduse jucatori de 42 de milioane de euro! A venit falimentul orchestrat tot de Copos. Intrarea in insolventa a fost o actiune executata pentru a masca intrarea in faliment. In decembrie 2012 am semnat o scrisoare deschisa, eu, Dan Grigore, Radu Calin Cristea, Ovidiu Nahoi, Constantin Dudu Ionescu si alti membri ai CAR prin care atrageam atentia ca mai bine vrem Rapidul in B decat sub controlul lui Copos. Rapidul nu-i mai apartinea lui Copos, in primul rand sufleteste si moral. El a solicitat la masa credala peste 20 de miloane de euro datorii! De la Rapid!! Copos a boicotat trecutul Rapidului, i-a ranit prezentul, la momentul acela, si voia sa-l vanda ca pe o poama stricata.

                                                                        Petre Ghenu

Mai departe, stii ce s-a petrecut. In 2016 a venit falimentul iar activitatea CAR a fost suspendata un an, asteptand sa vedem ce se petrece. Si a aparut Miscarea CFR, drept continuatoare a Rapidului falimentat. De ce Miscarea CFR? Pai pentru ca era singurul club care avea si sectie de fotbal si CIS, Certificat de Identitate Sportiva, un fel de buletin al clubului. Ai CIS, esti recunoscut si poti participa la competitii. Si asa am ajuns la Liga a 5-a, acolo unde activa Miscarea CFR de la care a pornit renasterea Rapidului. MCFR era sustinuta inclusiv de Clubul Sportiv Rapid. Am convenit cu oamenii care erau in club la vremea aia sa facem rost de un buget care sa ne permita sa promovam. Estimam noi atunci un buget de vreo 50.000 de euro. Au venit cotizatii de la membrii CAR, de la alti suporteri, dar si de la fosti sponsori ai Rapidului care fusesera foarte apropiati de Copos. Doar ca oamenii astia au cotizat la bugetul Miscarii CFR, cu conditia ca nu cumva sa afle Copos! Se temeau sa nu le puna bete-n roate, sa nu se ridice contra lor. 

Revenind la Petre Ghenu, stiti ca el lua echipamentul fotbalistilor de la Miscarea CFR si il spala la el acasa? Facea asta impreuna cu Adrian Olariu, si el membru CAR, care inainte de meciurile de la liga a 5-a vindea bilete prin fata stadionului ca sa aiba bani de curatenie! Da, Ghenu si Olariu spalau la ei acasa echipamentul de joc al echipei Miscarea CFR. Tot sezonul de Liga a 5-a! Pana sa devenim Academia Rapid si apoi Rapid. In perioada asta de strangere de fonduri pentru Miscarea CFR, Petre Ghenu a depus in contul Miscarii CFR 11.200 de euro, toata agoniseala sa din pensie, tot ce pusese deoparte. Sotia, pentru care se zbatuse atat dupa Revolutie ii murise in 2006 iar fiul era pe picioarele sale. A zis ca banii astia sunt mai folositori Rapidului decat altcuiva. Cu toate ca gestul lui a fost facut cunoscut la vremea respectiva intr-o anumita masura, Petre nu a vrut sa iasa in fata sau sa i se pomeneasca numele. Era un om de o finete sufleteasca extraordinara. Un barbat inalt, masiv, rusinos, politicos... Cand ii multumeam se inrosea, era un om de mare modestie si de un rar bun simt. A murit in ajunul Craciunului 2020 din pricina unui infarct. Ultima oara cand am stat de vorba cu el ma intreba: oare mai apuc si eu sa vad Rapidul in A?”, si-a incheiat confesiunea doctorul Mihai Pirvu. 

Fizic, Petre Ghenu n-a mai apucat sa vada Rapidul in A dar cu siguranta ne priveste de acolo de sus, din galeria din ceruri, si se bucura ca Rapidul lui, pentru care si-a donat pensia, a renascut din propria cenusa. Acum e ca pe vremea tineretii lui. Rapidistii vin pe Giulești cu mic cu mare, stadionul e mereu plin, Podul Grant geme de lume, Calea Giulești e ca Dunarea la Cazane iar Pasarela Grivita tremura sub tropaielile miilor de rapidisti care traverseaza triajul meci de meci ca sa mearga in templul viselor. CAR a infiintat premiul Petre Ghenu, pe care il acorda, din 2021, rapidistilor care fac lucruri speciale. Primul premiu “Petre Ghenu” s-a dus la preotul Alin Matei, din Sebes, rapidist convins, care are in grija o casa de copii orfani. Cu banii primiti, parintele a cumparat lemne pentru incalzire si asa copiii lui au trecut iarna. “Avem si premiul Florian Pittis”, completeaza doctorul Pirvu, “pe care i l-am acordat lui Stefan Panoiu, pentru felul in care a imbinat cartea cu sportul”. Petre Ghenu isi doarme somnul de veci in cimitirul din comuna Berceni. La inmormantare, din pricina restrictiilor impuse in pandemie, au fost doar cateva rude si, din partea CAR, Adrian Olariu si Eugen Nicolae. A plecat luand cu el in sicriu o esarfa si un steag alb-visiniu. Daca aveti drum pe acolo, intrebati unde e mormantul lui Petre Ghenu si puneti-i doua flori pe mormant. Una alba si una visinie.