Ronald Gavril sau drumul către înalta societate

                            

       Ronald Gavril este un român, de loc din Bacău, care boxează la categoria semimijlocie. Dacă va ajunge sau nu să rupă gura târgului nu ştim deocamdată. N-are nici un sens să-l umflam doar din dorinţa de senzaţional sau să anticipăm doar de dragul de a ne da cu părerea în condiţiile în care el trăieşte la peste 10.000 de kilometri distanţă de România. S-ar pierde oricum în acest ocean de senzaţional care ne înconjoară zilnic din toate părţile. Ce ştim este că are 28 de ani, a fost medaliat cu bronz la mondialele de cadeţi din 2003 şi la europenele de junori din 2005 iar la începutul lui 2011 l-a învins prin ko la campionatele nationale pe Bogdan Juratoni, considerat şi în momentul de faţă cel mai de perspectivă pugilist amator al României. În 2011, printr-o conjunctură favorabilă, a ajuns în Statele Unite unde, pas cu pas, îşi construieşte o carieră în boxul profesionist american. „Au mai încercat şi alţii şi s-au întors cu coada între picioare”, veţi spune. Da, dar Gavril are un atu iar acest atu se numeşte Mayweather Promotions sau altfel spus, românul creşte în curtea celui mai renumit boxer al planetei.

Faţă în faţă cu Floyd Mayweather

Mayweather si Gavril

 Întâlnirea dintre Ronald Gavril şi Floyd Mayweather s-a produs undeva în februarie 2013. „Eram pe post de partener de antrenament în sala lui Floyd pentru un boxer de semigrea care avea 14 victorii şi nici o înfrângere. Eu aveam doar 3 meciuri la profesionişti, n-aveam bani, n-aveam nimic, însa îmi vedeam de treabă sârguincios. În ziua aia nu ştiu ce a fost cu mine dar am fost dinamită nu altceva. Mi-am făcut ko adversarul în runda a doua deşi era cu o categorie peste mine. Văzându-mă cum mă comport, cineva din sală i-a dat de ştire lui Mayweather care, fiind disponibil atunci, a venit să mă vadă. Mai întâi au intrat în sală doi bodyguarzi cât şifonierul. Mi-a sta un pic inima crezând c-au venit să mă pedepsească pentru că-mi făcusem ko adversarul dar imediat a apărut şi Floyd care mi-a spus că vrea să mă vadă la sparring. Am mai băgat câteva runde sub ochii lui iar la sfârşit mi-a zis că dacă vreau pot intra în echipa lui. Eram atât de emoţionat că nici n-am putut să zic da, sunt de acord ci doar am dat din cap. Peste câteva luni, în mai 2013, boxam în undercard la MGM Grand Arena din Vegas, în gala în care Mayweather l-a învins pe Robert Guerrero”.

Visul unei nopţi de iarnă

Un lucru este limpede, Floyd Mayweather l-a luat pe Ronald Gavril în promoţia sa nu pentru că i-ar fi plăcut ochii lui ci pentru că a vazut în el un boxer de perspectivă. La Mayweather Promotions mulţi bat la uşă dar nu la fel mulţi realizează ceva. Pentru Mayweather totul este o afacere, inclusiv boxerii pe care îi manageriază împreună cu rudele sale. Însemni ceva, ok, nu însemni mare lucru sau nu eşti serios, la revedere. Deocamdată Ronald pare a fi pe drumul cel bun. Are aproape doi ani de când face parte din promoţia lui Mayweather care îi plăteşte antrenorul, îi pune la dispoziţie sala şi îi oferă meciuri . A adunat 11 victorii din tot atâtea întâlniri boxând câte 4,6 sau 8 runde. Anul acesta va trece la meciuri de 10 runde şi poate la finele anului chiar de 12. „Am în plan pe 2015 patru sau chiar cinci meciuri, toate în SUA. Cu puţină şansă la sfârşitul anului sau undeva în 2016 voi boxa pentru o centură mondială”, spune optimist băcăuanul şi imediat plusează :”Îmi imaginez cum ar fi să boxez cu Froch, Arthur Abraham sau Anthony Dirrell”. Şi visul îl poartă mai departe :”Dacă ajung campion mondial îmi pun centura în joc la Bucureşti, poate pe Arena Naţională. Şi vă garantez că Floyd Mayweather o să fie în tribună”. În ceea ce-l priveşte pe Ronald, maşinăria de marketing numită Mayweather Promotions a început deja să funcţioneze şi în beneficiul său. „Lumea începe deja să mă cunoască. Am fost şi sunt în continuare invitat la diverse posturi tv şi de radio din Vegas, se mai scrie despre mine şi prin ziarele de aici iar comunitatea română deja m-a adoptat. În august anul trecut am boxat la Vegas cu o galerie formidabilă în spate. La nici un meci n-a fost aşa hărmălaie ca la meciul meu. Au venit românii cu steaguri, cu trompete, cu tobe, a fost o atmosferă incredibilă. Pe 16 decembrie am fost invitat de Floyd la ceremonia anuală a WBC unde se atribuie diverse premii. Sincer, am fost cam emoţionat, era acolo toată crema boxului mondial”.

Modelul Vaştag

Din perioada boxului amator, Ronald Gavril i-a păstrat în suflet un loc special lui Francisc Vaştag care i-a fost antrenor o vreme la lotul naţional. „Domnul Vaştag e un om modest, cu un caracter deosebit. M-am înţeles extraordinar cu el şi de la el am furat multe lucruri. Upercutul de stânga la corp, seriile prelungite la corp, seriozitatea în pregatire, toate astea de la dânsul le-am învăţat iar ca boxer, ştim cu toţii, a fost un adevărat fenomen”.

Ronald „The Thrill” Gavril

La fel ca majoritatea boxerilor profesionişti, Ronald Gavril a căpătat la rândul sau un nume de ring, un nume care însă s-a născut greu, în recepţia unui hotel din Bucureşti. „În februarie 2012 am boxat la Bucureşti în al doilea meu meci la profesionişti. Înainte de gală, în recepţia hotelului, James Toney, campion mondial la trei categorii diferite, care mă antrena la vremea respectivă, se dădea de ceasul morţii să-mi găsească un nume de ring. Se plimba prin hotel şi tot încerca să găsească o rimă, ceva potrivit. Se comporta ca un ring announcer....Rooooooonaaaaald.....striga de zor în căutarea inspiraţiei speriind clienţii hotelului, până a scos-o : Rooooonaaaaaald The Thrill Gavriiiiil ! Şi aşa mi-a rămas”. The Thrill înseamnă Fiorul, Cel care te înfioară, care te face să tremuri. În prezent Ronald este antrenat de Eddie Mustafa Muhammad, 62 de ani, fost campion mondial WBA la semigrea. Cel mai probabil, primul meci in 2015 al lui Ronald The Thrill Gavril va fi la Vegas undeva la sfarsitul lunii februarie.