Marți, 4 aprilie 1944 a fost o cea mai neagra zi din istoria Bucureștiului. Era o zi frumoasă, senină, de primăvară. România intrase în război pe 22 iunie 1941 dar frontul era departe de capitală și nimic nu prevestea ceea ce avea să se întâmple. Oamenii se pregăteau de Paște, care în anul acela a căzut pe 16 aprilie. În fiecare zi aveau loc alarme antiaeriene de exercițiu. Așa a fost și pe 4 aprilie. Pe la ora 11.00 a avut loc un nou exercițiu antiaerian. Bucureștenii, sătui de atâtea simulari, s-au îndreptat alene către adăposturi iar apoi și-au reluat treburile. La 13.45 sirenele au început să urle din nou, asurzitor. Cei mai mulți dintre bucureșteni au dat din mâini a lehamite. “Alt exercițiu, ăștia nu se mai potolesc”, și-au zis oamenii. Doar că de data asta nu mai era un exercițiu. Până atunci menajată, capitala României era atacată de aviația americana. În bombardamentul executat de pilotii americani au murit aproape 3000 de civili și peste 2000 au fost răniți.
Moartea vine din Italia
350 de avioane americane au fost trimise să bombardeze capitala României pe 4 aprilie 1944. Escadrila a decolat din sudul Italiei. “Conditiile atmosferice din zona Balcanilor au determinat o parte din aceasta formatie sa abandoneze misiunea. Si-au continuat drumul catre obiectiv 170 de bombardiere B-24 Liberator, care au intrat in spatial aerian romanesc intre Calafat si Bechet, in patru valuri, incepand cu ora 13.10”, scrie istoricul Alexandru Armă in cartea sa, Bucurestiul sub bombardamente, 1941-1944. Cele 170 de avioane americane de bombardament au depășit în zbor Craiova și Slatina și, urmând calea ferată, au ajuns deasupra Bucureștiului. Istoricul Stelian Tănase a cercetat cele întâmplate în acea fatidică zi: “Bombardierele au venit dinspre Chitila. Obiectivele strategice pe care aveau ordin să le atace erau Gara de Nord, Atelierele CFR Grivița, Triajul și Depoul de vagoane. România era atunci principalul producător de petrol al Europei și de aici plecau vagoanele-cisternă către Germania”, povestește Tănase.
Bilanțul unui dezastru
Bombardamentul asupra Bucureștiului a durat aproape 2 ore. “Pe 4 aprilie 1944 s-a consemnat cea mai mare tragedie a Bucurestiului in secolul XX. In cateva minute au murit 3000 de oameni, peste 2000 au fost raniti iar 10.000 au devenit sinistrati. Numarul mare de victime s-a datorat faptului ca o parte dintre bombele aruncate de valul doi de avioane, indreptate catre statiile de cale ferata Gara de Nord si Chitila, au cazut in cartierele de locuinte din vecinatate, doarece aviatorii americani s-au ghidat dupa fumul si praful provocate de atacul primului val. Ceasul de la Gara de Nord s-a oprit la 13.40, ora la care au cazut primele bombe”, dezvaluie Alexandru Armă.
La încheierea atacului, autoritățile au făcut un bilanț al dezastrului. Iată câteva crâmpeie din bilanț: Gara de Nord a fost lovită de 6 ori. Gara Băneasa, de 4 ori. Gara Chitila, de 8 ori. 1000 de vagoane au fost distruse în Triaj. Bombele au atins și trenuri care aduceau la București refugiați din zonele afectate de război, ceea ce a crescut numărul victimelor. Imagini filmate, existente în arhiva CFR, arată că aceste trenuri erau arhipline iar refugiații călătoreau inclusiv pe acoperișul vagoanelor. Cele mai afectate cartiere au fost Cotroceni, Grivița și Gara de Nord iar timp de mai multe zile, capitala nu a avut apă, curent și gaz.
“A fost o mare surprindere pentru noi acest bombardament, fiindcă ne obișnuisem cu ideea că Bucureștii nu vor fi bombardați”, scria generalul Constantin Sănătescu, atunci președinte al Consiliului de Miniștri, în jurnalul său aflat acum la Muzeul Bucureștiului.
“Aviația aliată a lansat un covor de bombe. Mai multe bombe au căzut pe lângă calea ferată, adică pe lângă țintă. Drept urmare au fost atinse s-au complet distruse mai multe obiective civile. Pe lângă morți și răniți, au fost distruse 2800 de locuințe. Calea Griviței, de exemplu, a fost grav afectată de bombardament. Casele care existau de-a lungul actualului bulevard Dinicu Golescu au fost rase de pe fata pământului. Bunicul meu din partea mamei locuia aici, așa că la noi în casă s-a vorbit permanent despre 4 aprilie. Actualele blocuri de pe Dinicu Golescu au fost ridicate în anii ’50 pe maidanele apărute după bombardament. Aviația aliată a făcut ce-a vrut căci noi nu aveam mare forță de ripostă aeriană. Au lansat câteva bombe și prin centru, pe Calea Victoriei, în Piața Palatului. Ținteau comandamentul german și sediul Gestapo-ului” spune istoricul Stelian Tănase.
Bombardamentul despre care nu s-a vorbit
În general, despre bombardamentul din 4 aprilie 1944 se știu destul de puține lucruri. Majoritatea mărturiilor s-au transmis prin viu grai, din generație în generație, iar târziu, după Revoluție, au început să iasă la iveală unele documente oficiale. Explicația constă în faptul că la vremea respectivă, conducerea țării a impus o cenzură a presei. Pentru a nu crea panică în rândurile populației, s-a interzis publicarea oricărei informații sau fotografii despre bombardamentul din 4 aprilie, despre victime sau despre pagubele materiale. În presa vremii nu există referiri la bombardament. Singurul lucru care sare în ochi la o cercetare a ziarelor este numărul neobișnuit de mare al anunțurilor de deces. Nici ele, însă, nu menționează faptul că moartea lui X sau a lui Y s-a produs în bombardament. Cuvântul “bombardament”, nu există în vocabularul presei din aprilie 1944.
Giuleștiul - rănit de bombele aliate, Muzeul CFR și Gara Cuibușor - distruse
În 1944, stadionul Giulești era o bijuterie. Alături de ONEF era considerat cel mai modern stadion al țării. Avea până și lift! La randul sau, Giulestiul, casa Rapidului, a cazut prada bombardamentelor. Pana la inceputul lui 2023 s-a crezut ca Giulestiul a fost lovit in bombardamentul din 4 aprilie. In ianuarie 2023, istoricul Alexandru Armă a descoperit, in Arhivele Militare, noi fotografii ale bombardamentelor executate de aviatia anglo-americana in intervalul aprilie-august 1944, din care rezulta ca stadionul a scapat netins in 4 aprilie si, cel mai probabil, a fost lovit in 28 iunie. Dupa fiecare atac aerian, americanii trimiteau un avion de recunoastere care executa fotografii pentru a se vedea ce obiective s-au atins. Astfel, fotografiile facute dupa 4 aprilie arata un Giulesti neatins, insa cele realizate dupa bombardamentul din 28 iunie prezinta Giulestiul lovit in mai multe puncte. Zonele bombardate sunt incercuite minutios si se vad foarte clar pe fotografiile facute la rezolutie foarte mare.
Imediat dupa bombardamente, echipe ale CFR-ului ieseau pe teren si filmau urmarile fiecarui atac. Pe una dintre aceste filmari se vede clar că peluza veche, cea dinspre Teatrul Giulești, este parțial distrusă. La fel turnul de la tribuna a doua precum si ultimul sector de tribuna intai dinspre actuala sala Rapid. Bombele au distrus inclusiv Muzeul CFR care se afla in complexul de astăzi al teatrului Giulesti, în curtea interioară a stadionului, curte care se întindea până dincolo de actualul pod Grant. Ilie Popescu, inginer de meserie, enciclopedist și istoric al CFR-ului, știe pe de rost ce pagube materiale a suferit muzeul: “Muzeul CFR a fost inaugurat odată cu stadionul, pe 10 iunie 1939. În curtea interioară exista o expoziție de material rulant, o locomotivă de epocă, un vagon de lux, Pullman, care aparținuse Regelui Carol al II-lea, săli unde erau expuse documente, fotografii, filme și alte lucruri de o valoare inestimabilă. Toate au fost distruse in bombardament”. Odată cu stadionul și Muzeul CFR, a fost distrusă complet și Gara Cuibușor. Era situată în vecinătatea bazinului de polo de astăzi. Povestește Răducan Drăgan, cineast în cadrul CENAFER: ”Gara Cuibușor deservea o linie de cale ferată liliputană, un tren de divertisment. Această cale ferată cu ecartament mic a fost dată în folosință la inaugurarea din 10 iunie 1939 cu scopul de a fi folosită în activități educative străjerești”. Straja Țării era o organizație de stat “înființată pentru îndrumarea și conducerea tineretului în ceea ce privește educația fizică, moral-religioasă, socială și națională”. “Numele de Cuibușor îi vine de la noțiunea de cuib, care în termeni străjerești era o formă de organizare internă, fără vreo legătură cu cuibul legionar, mult mai cunoscut. Trenulețul pleca din gara Cuibușor, dădea roată stadionului și revenea în gară prin expoziția de material rulant. Toate au dispărut în bombardament”, spune Răducan Drăgan. Bombele au pus la pamant si alte obiective din vecinatatea stadionului Giulesti: Liceul Aurel Vlaicu, Biserica Sfantul Gheorghe Grivita, Cimitirul Sfanta Vineri care a fost efectiv arat de explozii, zona Domenii etc.
Tot din cauza cenzurii nu apar informații în presa vremii nici despre lucrarile de reconstructive, astfel ca nu stim cum si cand a fost refacut Giulestiul. Cert este că pe 22 iunie 1947, stadionul Giulești găzduia meciul România – Iugoslavia 1-3, cu 25.000 de oameni în tribune. Muzeul CFR a fost redeschis în anii ’50 în actualul amplasament de pe Calea Griviței. Biserica, liceul si cimitirul s-au refacut tarziu dupa razboi.
Cimitirul 4 aprilie
În bombardamentul din 4 aprilie au murit, potrivit datelor oficiale, 2994 de civili. Printre morți s-a numărat renumitul umorist interbelic Vasile Vasilache dar și sportivi, conducatori sau suporteri ai Rapidului. Majoritatea morților au fost îngropați într-o latură a Cimitirului Calvin de pe Calea Giulești. Parohul cimitirului a confirmat acest lucru însă a precizat că osemintele nu se mai află acolo. Rămășițele celor morți în bombardament au fost dezgropate undeva în anii ’70-’80 și strămutate într-un loc necunoscut. Nu se mai știe nici dacă a fost o groapă comună sau dacă au fost și gropi individuale. Multă vreme, locul de îngropăciune al celor morți în bombardament a fost denumit de oameni “Cimitirul 4 aprilie”. În ziua de astăzi nici o instituție nu deține date despre locul unde au fost transferate rămășițele. Administrația Cimitirelor, Patriarhia, Primăria capitalei, IML, Cultul Eroilor, Arhivele Militare, cu toții ridică din umeri a neputință.
Bombardați de Înviere
Bombardamentul din 4 aprilie a rămas în mentalul colectiv atât pentru numărul mare de morți cât și pentru faptul că a fost primul atac aerian la care a fost supusă capitala în al doilea război mondial. După 4 aprilie, atacurile au continuat, inclusiv asupra Bucureștiului. Au fost lovite rafinăriile din Prahova, Ploieștiul, Brașovul, Piteștiul, Turnu-Severin. Aviația anglo-americana a lovit chiar și pe 15 aprilie, cu câteva ore înainte de Înviere. “Paradoxal, atacurile aviației aliate nu au provocat adânci sentimente de ură contra anglo-americanilor”, spune Stelian Tănase. “În aprilie ’44, linia frontului era la Târgu Frumos-Iași-Pașcani. Prin aceste bombardamente, americanii, lovind în spatele frontului, urmăreau să dea o mână de ajutor rușilor. Deși au bombardat cu cruzime Bucureștiul și alte orașe, în rândurile populației nu au apărut puternice sentimente de ură contra agresorilor. Sentimentele erau cumva amestecate. Piloții lor, capturați, erau bine tratați. Importanți demnitari români îi vizitau și se aigurau că sunt în regulă”, povestește Tănase. Ultimele bombardamente asupra capitalei au avut loc între 24 și 26 august 1944 dar de data asta germanii au fost cei care au atacat. Aviația germană a vizat numeroase obiective civile. Au fost lovite, printre altele, Palatul Regal, Teatrul Național, Atheneul Român, Palatul Telefoanelor ș.a.m.d.
Expozitia 4 aprilie
In memoria celor ucisi in bombardamentele din primavara-vara 1944, pe 4 aprilie 2023, in foaierul salii Rapid, CS Rapid a organizat expozitia de fotografie intitulata “4 aprilie”, in cadrul careia au fost expuse inclusiv fotografii la scara mare cu stadionul Giulesti lovit de bombe. Cu acest prilej au vorbit istoricii Alexandru Armă si Alin Spanu, Raducan Dragan, cineast Cenafer si Mircea Dorobantu, diretorul Muzeului CFR. Fotografiile prezentate ne-au fost puse la dispozitie de Arhivele Nationale prin directorul Cristian Anița, de Muzeul CFR si de istoricul Alexandru Armă.
