Exercitiu de imaginaţie în 1937. Închipuiţi-vă automobilul în anul 2000!

                  În 1937, Gazeta Sporturilor prelua un exerciţiu de imaginaţie propus de hebdomadarul francez Marianne. Mai multe personalităţi, producatori de automobile, piloti, erau îndemnate să-şi închipuie cum va arăta automobilul în 2000. Provocarea lansata de reporter i-a starnit pe toti cei intervievati, punandu-le la lucru imaginatia. Privind retrospectiv, putem spune ca unii dintre ei s-au dovedit a fi chiar vizionari in vreme ce altii au ramas in sfera sf.

 

“Care va fi automobilul anului 2000? Cum îl închipuiţi? Acestea au fost întrebările pe care le-am pus diferitelor personalităţi”. Asa debuta in 1937 ineditul interviu.

Lucien Rosengart: inginer francez, constructor de automobile, mort în 1976.

«63 de ani reprezintă pentru noi o epocă aproape insondabilă. Vezi dumneata, zece ani în timpurile noastre reprezintă un secol de odinioară... Gandeşte-te că acum 10 ani nu cunoşteam nici fonograful. Să încercăm totuşi să întrezărim etapele pe cari va trebui să le parcurgă automobilul. În primul rând n’am impresia că aerodinamismul se va desvolta mai mult, căci dacă va trebui să utilizăm şosele şi dacă se ia în consideraţie faptul că forţa aerodinamică nu joacă în adevăr un rol decăt începand dela 100 km pe oră, nu mă îndoesc că se va ajunge foarte greu, pe şosea obisnuită, să se atingă vitezele pentru cari aerodinamismul ar reprezenta un real folos. (....). Cât în ceeace priveşte combustibilul pe care îl vor întrebuinţa, cred că în foarte scurt timp vom părăsi benzina pentru a o înlocui cu lemnul padurii şi vehiculele cu gazogeni vor cunoaşte o epocă de reală prosperitate. În 20 de ani se vor capta încărcături de electricitate cu ajutorul undelor şi în anul 2000, ei bine, în anul 2000 văd dispariţia automobilismului. Cel puţin utilitatea automobilului va fi mult mai redusă din ziua în care helicopterul va fi perfecţionat. În rezumat, îmi închipui foarte bine un fel de avion-automobil cu roţi escamotabile şi flotante, capabile să evolueze pe pământ, în aer şi în apă.”

Georges de Lavallette, inginer, câştigător în 1932 al Raliului Monte Carlo.

“Domnul Georges de Lavelette, al carui succes strălucitor în rallyeul din Monte Carlo este în mintea tuturor, şi care parcurge în fiecare an mai bine de 100.000 de km, lucrează în atelierul său la prepararea prototipilor anului 1938.

- Automobilul în anul 2000 ? În primul rând se poate spune că vor mai exista automobile, adică avionul nu va înlocui totul, afară de cazul că nu se va găsi de acum înainte mijlocul de-a suprima inconvenientul pe care îl reprezintă pentru aviaţie ceaţa sau lipsa de vizibilitate. Ca schimbare importantă, văd în anul 2000 automobile cu cauciucuri inuzabile circulând pe şosele neuzabile şi aprovizionându-se cu combustibil, în schimbul unui abonament anual, dela staţiunile-serviciu automate şi înşirate dealungul şoselei. (...)

- Oare acest combustibil va fi solid (o pastilă), lichid (rezervor de umplut) sau gazos (în cilindru) ?

- Greu de răspuns... Înclin a crede în cea din urmă soluţie, în baza marelui număr de sub-produse lansate de marile uzine cu toate că adesea nu sunt decât combustibile recuperabile. (....). Ceeace e sigur, este că se va discuta şi peste 63 de ani avantagiile automobilului deschis şi a maşinei închise. Totuşi vor exista solutiile mixte de decapotaj, acţionate în mod automat, la comanda unui higrometru sau datorită unei celule foto-electrice influenţată de razele solare. Deoarece drumurile vor fi neuzabile vom întrebuinţa, poate, un procedeu de franaj care va consta în aplicaţia unor saboţi în contact direct cu pământul; este o soluţie care a fost încercată la căile ferate, unde s’a experimentat sistemul prin frecarea şinelor. În adevăr, odată ce orice frână porneşte dela principiul utilizării aderenţei drumului este ilogic să întrebuinţăm un mare număru de organe din corpul automobilului şi care în mod normal ar trebui să existe doar pentru translaţie.

Schimbarea vitezei şi ambreiajul vor depinde de combustibil; trebuie un produs atât de elastic ca şi aburul, ceea ce va permite revenirea la soluţiile maşinei cu aburi, la marea ei forţă de demaraj (...) ceea ce va elimina nevoia ambreiajului şi a schimbătorului de viteze. Către aceste probleme trebue să se îndrepte schimbătorul de viteză automat care să nu producă o complicaţie în sistemul de-a conduce ci să ne îndrepte la găsirea unui robinet capabil să dozeze forţa motrice aplicată asupra roţilor, pentru a putea merge mai repede sau mai încet, pentru a demara sau pentru a opri”.

         Domnul Lavallette (...) ne-a mai spus că, după părerea sa, în anul 2000 nu va mai exista alt aparat de bord afară de....ceas. Nu va mai exista nici măcar un indicator de viteză căci relativ la acest subiect vor fi cu toţii blazaţi. Dealtfel, acest tehnician ne asigură că un decret-lege va fixa viteza obligatorie la 120 km pe oră (...).

Reclama la Chevrolet in anii '30.

Robert Benoist, campion mondial de automobilism, campion al Franţei, Italiei, Spaniei si Marii Britanii in anii 20-30. Agent secret în cel de al doilea război mondial al serviciului britanic SOE, Direcţia de Operaţii Speciale. Executat de germani la Buchenwald, în septembrie 1944.

- Nu cred, ne-a spus dansul, în marile schimbări ale automobilului. Maşina trebuie să rămână adaptabilă nevoilor şi mijloacelor omului. (...) Totuşi cred că în anul 2000 nu ne vom mai servi de benzină. (...) Aş înclina să cred că vom folosi pastilele, forme concrete ale benzinei sintetice. In tot cazul, ar fi o gravă eroare de a crede că omul anului 2000, care va fi constituit ca dumneata şi ca mine, ar putea să facă în mod normal pe şosea peste 300 km pe oră. Mecanica progresează dar fiinţele cărora ea le este încredinţată rămân aproape aceleaşi.

Rene Dreyfus, multiplu campion de automobilism, mort 1993.

- După părerea mea, profilul automobilului va deveni din ce în ce mai aerodinamic şi vitezele realizate vor fi din ce în ce mai mari. (...) Sunt convins că urmaşii vor face 200 km pe oră tot aşa cum facem noi 100 si că copiii urmaşilor nostri vor face 300 km după cum taţii lor făceau 200.

M. Fenestre, directorul uzinelor Simca: „Automobilele vor deveni cât se poate de joase si graţie lărgirii progresive a drumurilor vor putea să atingă mari viteze. Si vom putea parveni fără îndoială să livrăm clienţilor automobile sburătoare, cari vor aprtine în acelaşi timp şi avionului şi automobilului.”

Luigi Chinetti, pilot şi antreprenor italian, mort în 1994. „Incepând cu 1950 nu ne vom mai servi de benzină. Si în ceeace priveşte drumurile îmi închipui câteva linii drepte, foarte lungi, cari vor fi distribuitoare de electricitate. Adica vor fi parcurse deun cablu electric distribuitor al unei energii captabilă fără troleu. La fiecare sută de km va fi instalată o centrală electrică.”

„Oare automobilul anului 2000 va mai fi ceeace numim astăzi un automobil?”, se întreabă la final realizatorul interviurilor. „Putea-vom numi astfel aparatul care, capabil să meargă pe pământ, va fi în acelaşi timp apt să ne transporte în cer? Ceea ce e aproape sigur este că mai târziu sau mai de vreme automobilul va profita de progresul aviaţiei”.