În fiecare
zi, pe străzile din cartierul bucureştean Dristor îşi face apariţia un domn în
vârstă. Deşi nu-şi arată anii, cei care-l cunosc ştiu că domnul cel cu pas vioi
, lat în spate şi cu braţe încă vânjoase este sărit de 80 de primăveri. Vecinii şi cunoscuţii îl strigă “domnu’ Leo” însă foarte puţini ştiu
cine este cu adevărat bonomul octogenar. Domnul Leo sau Papa Leon cum îi spun
apropiaţii, face parte din istoria olimpică a sportului românesc. Pe numele său
Leon Rotman, cel supranumit Papa Leon, este primul dublu campion olimpic din
istoria României. Povestea sa s-a scris în 1956, la mii de kilometri depărtare
de România, în Australia, la Melbourne.
Leon Rotman in 2013 |
Momentul
Melbourne 1956 a reprezentat a 5-a participare românească la Jocurile Olimpice,
după participările din 1900, 1924, 1936 şi 1952. Din echipa României făcea parte şi un
tânăr de 22 de ani care concura în premieră în cea mai importantă competiţie
sportivă a planetei. Leon Rotman urma să reprezinte România în probele de canoe
simplu 1.000 şi 10.000 de metri. Cochetase mai întâi cu crosul şi cu luptele
până îşi găsise adevărata vocaţie pe apă în coaja aceea de nucă.
Leon Rotman in 1956 |
Cu puţin
timp înainte de intrarea în concursul de la Melbourne, tânărul Rotman s-a ales cu o entorsă la
glezna dreaptă căpătată în timp ce juca fotbal în satul olimpic. A avut nevoie
de sprijinul permanent al antrenorului Radu Huţan pentru a urca în barca atât
la antrenamente cât şi în finale. În ciuda durerilor, a strâns din dinţi şi în
prima probă, cea de 10.000 de metri, şi-a surclasat adversarii. Când Leon
Rotman trecea linia de sosire, ocupanţii locurilor 2 şi 3 erau la aproape 100
de metri în spate ! Nici a doua
zi, în proba de 1000 de metri, cursa nu a avut istoric, îşi aminteşte Leon Rotman : "la mia de metri l-am bătut pe vicecampionul mondial din
’54, pe ungurul Hernek, cu aproximativ jumătate de barcă. Aşa am obţinut două medalii de aur pentru România, primele pentru România". Ungurii,
care au fost principalii contracandidaţi ai lui Leon Rotman la aurul olimpic, au încercat să-i vină de hac prin orice mijloace. Mai întâi i-au convins pe
organizatori să-l împiedice să concureze pe motiv că barca sa ar fi fost
strâmbă : "conducătorul delegaţiei lor s-a uitat pe nervura bărcii. Barca, din construcţie, avea o mică
torsiune spre partea dreaptă care nu putea să dea avantaj…dar el zice : <Asta-i strâmbă ! Nu poti sa tragi pe ea>. Silit de
intervenţia maghiarilor, Leon Rotman a adus la control a doua şi singura barcă
de care mai dispunea. "Ungurul s-a uitat iarăşi la ea şi zice... <Mda, asta e bună, e dreaptă>. Când a măsurat-o
zice...<Are 1 cm mai mult. E mai lungă cu 1 cm !> Nu-i nimic, zic eu. Am luat fierăstrăul din cortul în care ne dezechipam,
i-am tăiat din coadă un pic, 1 cm, am finisat-o puţin cu glasspapier şi m-am
prezentat cu ea…E bună ? <E bună ! Cu asta tragi>. Şi cu aia
am tras şi cu aia i-am bătut şi pe ei şi pe toţi adversarii mei".
Pe podiumul olimpic in 1956 |
Leon Rotman, omul cu pagaia de aur |
Primul
campion olimpic din istorie care şi-a ajustat ambarcaţiunea cu fierăstrăul a
participat şi la jocurile de la Roma 1960. Pe pământ italian lucrurile au stat
aproape la fel ca în urmă cu 4 ani la Melbourne. Sosit în Italia doar pe
jumătate valid din cauza unei entorse la umărul stâng, Leon Rotman a fost
nevoit să tragă în recalificări pentru a prinde finala. La faţa locului a
constatat că bărcile sale erau mai uşoare cu 4-5 kilograme faţă de greutatea
admisă, astfel că n-a avut de ales şi
le-a încărcat cu balast ca să le aducă la greutatea de concurs."A trebuit să bag plumb în ele şi d-aia, trăgând în prima probă, plumbul ăsta pus în plus, io făcând antrenament pe barca mai uşoară, mi-a îngreunat
umărul şi mi-a dat această stare de rău. De îngrijit n-avea cine să mă îngrijească pentru că noi n-am avut doctori nici la Melbourne '56, nici la Roma '60 ! Ne dăduseră doctorul de la hipism, de la cai !" Oblojit de un
medic veterinar, Leon Rotman a împrumutat o barcă de la un sportiv finlandez
deja eliminat, cu care a concurat în finala probei de 1.000 de metri. "Am plecat aşa puternic ca de obicei, din prima, şi am condus până la
700 de metri. Aici am intrat într-un punct
mort, am moleşit trasu’ şi am fost depăşit. La 900 de metri eram al 7-lea dar am reuşit să revin între
fruntaşi, să mă urc peste ungurul Parti şi rusul Silaev care conduceau. Până la urmă am fost ajuns si bătut de ei la aproximativ o jumătate de barcă ".