Obiectivul Iordan sau cum l-a terminat Securitatea pe Ilie Balaci

Pentru generaţiile actuale, Securitatea, poliţia politică a regimului comunist, pare o entitate ireală. Unii chiar se întreabă dacă ea a existat cu adevărat ori dacă acţiunile sale au fost chiar aşa cum se povesteşte pe ici pe colo. Pentru mulţi dintre cei născuţi după 1990 e greu de crezut că puteai fi supravegheat zi şi noapte, că ţi se ascultau telefoanele sau că erai urmărit oriunde te duceai. Şi totuşi aşa a fost. Oameni de cultură, sportivi, ziarişti ori simpli cetăţeni erau luaţi în colimator de Securitate la cea mai mică bănuială că acţiunile sau gândurile  lor nu erau în conformitate cu linia partidului unic. Una dintre obsesiile regimului era legată de faptul că oameni cu notorietate ar putea rămâne, în diferite situaţii, în străinătate. Nicolae Ceauşescu vedea ca pe un afront adus raiului comunist pe care îl păstorea, orice semnal că X sau Y ar putea evada din Republica Socialistă România. Drept urmare, Securitatea a mobilizat de-a lungul timpului un număr impresionant de angajaţi pentru a-i ţine sub urmărire pe cei susceptibili de a rămâne peste graniţă. Unul dintre ei este marele jucător al Craiovei, Ilie Balaci. 

Ilie Balaci

 

Accidentarea

Pe 21 februarie 1984, în minutul 69 al meciului pe care Universitatea Craiova îl susţinea în campionat la Baia Mare, Balaci a suferit o accidentare gravă în urma unui atac al lui Grigore Arezanov. Verdictul a fost dur : ruptură de ligamente. Nenorocirea a venit într-un moment în care olteanul era la apogeul carierei. În 1983 ajunsese cu Universitatea Craiova în semifinalele Cupei Uefa, după o serie de meciuri care au ţinut cu sufletul la gură toată suflarea românească. Era căpitan de echipă al naţionalei, alternativ cu Costică Ştefănescu, şi avusese o contribuţie decisivă în calificarea la Campionatul European din Franţa 1984, competiţie la care România avea să participe în premieră. Din păcate, la fel ca Nicolae Dobrin la mondialul mexican din ’70, a fost un simplu privitor al turneului final al Euro ’84. 

1982. Balaci, primul din dreapta jos.

Obiectivul Iordan

La scurtă vreme după accidentarea suferită la Baia Mare, Ilie Balaci s-a transformat în “obiectivul Iordan”, nume de cod dat de Securitate. În arhivele CNSAS  - Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securităţii, se găsesc mai multe rapoarte de supraveghere al căror subiect este Ilie Balaci. Deşi nu se menţionează explicit motivele declanşării acestei acţiuni, din respectivele documente reiese că Balaci era suspicionat că ar putea rămâne în străinătate. Securitatea era îngrijorată de faptul că Balaci insista să meargă la tratament în Germania Federală pentru a-şi rezolva accidentarea şi, în plus, avea relaţii cu Nicolae Covalenco, ziarist român stabilit în 1976 în Olanda, care desfăşura şi activităţi de impresariat şi era urmărit de Direcţia a 3-a a Securităţii. Din rapoartele întocmite de ofiţerii de Securitate  - locotenent major Adrian Vilău, maior “P.M.”, colonel Gheorghe Lungu şi locotenent colonel Şerban Pascu – rezultă că în vara 1984 Ilie Balaci a fost urmărit constant iar convorbirile sale telefonice au fost interceptate. 

Toate rapoartele au ajuns la “cabinetul tovarăşului adjunct al ministrului, general locotenent Iulian Vlad”. Balaci jucase ultimul meci la naţională cu Algeria, pe 7 februarie 1984, pe 21 februarie era accidentat la Baia Mare iar în mai acelaşi an intra în vizorul Securităţii. 

A sperat până în ultima clipă

România a disputat primul meci la Euro ’84 pe 14 iunie la Saint Etienne, 1-1 cu Spania. Din înregistrarea unei convorbiri telefonice purtate de Balaci cu Nicolae Covalenco pe 10 mai 1984, reiese că la data respectivă Marele Blond încă mai spera să fie pe teren la Euro.

Nicolae Covalenco – Bună seara. Nik Kovaly la telefon.

“Iordan” (Ilie Balaci NB)  - ….să trăieşti Nik. (….)

NC – Care e situaţia ta acum ? Cum merge cu recuperarea ?

I - Perfect. Voi juca la Paris.

NC – Eşti sigur de treaba asta ?

I – Da, cu siguranţă.

NC – Nu joci duminică.

I – Nu, nu, nu. Nu joc pentru ca nu aş….nu vrea nimeni să rişte nimic.

NC – Ai idee dacă joci în vreun meci de verificare ?

I – Da. În toate.

NC – Ai idee când şi unde veţi juca ?

I – Între 18 şi 29 la Poiana Braşov. Vom juca 2-3-4 meciuri acolo.

NC – Şi joci acolo ?

I – Da, sigur.

NC – Ilie, de ce îţi dau telefon acum. Am pentru tine nişte oferte foarte interesante. Una dintre ele este să vii la Koln şi oamenii vor să te vadă jucând.

(…) NC -….deci între 18 şi 29. Pentru că s-ar putea să vin cu oamenii să te vedem. Dar eu o să-ţi dau de ştire prin fratele meu.

I – Da…

NC – (…)  Ce este foarte important, dacă ţi se face vreo ofertă, ţi-am mai spus eu care e treaba, trimite oamenii la mine şi informează-mă şi pe mine prin fratele meu sau direct ce ţi se oferă, ca să ştim unde mergem. În orice caz este o ofertă foarte interesantă, tu de tine depinde dacă joci în meciul de verificare şi dacă vei juca la Paris.

I – Cu siguranţă.

NC – Asa. În rest, când veniţi aici ?

I – În jur de 30 mai sau 1 venim în Olanda şi după aceea plecăm la Paris.  (…)

U Craiova vs Bayern Munchen

Clinica din Germania, o fata Morgana

Pe 9 iunie ‘84, cu 5 zile înaintea debutului la Euro, Mircea Lucescu îl suna pe Balaci din Franţa :

Mircea Lucescu : Cum merge cu piciorul ?

Ilie Balaci : Plec miercuri dimineaţă la Frankfurt la o clinică.

L – Fii atent Ilie că şi eu am vorbit, lângă Munchen, la o clinică de recuperare.

B – Tot de recuperare e şi clinica asta la Frankfurt unde merg.

L – Măi şi asta de care îţi spun eu este senzaţională şi te aşteaptă dar dacă e aranjat acolo e perfect. Cine ? Externele, da ? (cine i-a aranjat ieşirea din ţară NB)

B – Da. Ştii ce am păţit la federaţie ? Două zile m-au ţinut ca până la urmă să nu-mi dea viza.

L – Cum să nu-ţi dea viza ?

B – N-au vrut să-mi dea, au vrut sa facă o comisie de doctori care în baza unui proces verbal să spună caă nu-s bun de recuperat în ţară, numai afară. Păi care e doctorul ăla să spună ?

(…)

B – Luni dimineaţă mă duc să iau viza….Miercuri la 10.30 am…..

L – Cât stai acolo ?

B – Am luat viză pentru o lună.

L – Fii atent Ilie că există la centrul ăsta recuperare pe bază de computer, în care fiecare muşchiuleţ în parte ţi-l ia şi îţi calculează încărcătura şi tensiunea şi tot.

B – O să vorbesc cu cei de la ambasada de acolo. (…)

L – Bine. Ce să spun ? Baftă multă şi ţine-te de treabă acolo că uite l-a recuperat şi pe Mircea Sandu  destul de bine acolo.

B – De ce nu mă înţelegeţi d-le bine ? Am fost iarăşi la zeci de doctori să mă controleze. Nu mă doare absolut nimic. Numai atunci când vreau să dau cu piciorul drept în minge, atunci….

L – Ai senzaţia că fuge, nu ?

B – Da.

L – (…). Trebuie întărit muşchiul bine de tot, tu l-ai forţat în toată perioada asta ca să forţezi recuperarea dar el nu s-a întărit aşa cum trebuie, îţi dă doar impresia că e.

(…)

B – S-ar putea să vin la Paris dacă fac rost de maşină. (subliniat cu roşu NB)

L – Foarte bine ar fi. Te aşteptăm, treci pe la noi. Baftă multă şi sănătate Ilie.

B – Vă trebuie vouă baftă, nu mie.

L – Şi ţie îţi trebuie.

La scurtă vreme după discuţia avută cu Lucescu, Balaci începe să se plângă apropiaţilor că Miliţia refuză să îi dea paşaportul.  Pe vremea aceea cetăţenii români nu aveau voie să ţină acasă paşapoartele, ci erau obligaţi să le predea autorităţilor după fiecare călătorie în străinătate. Pe 12 iunie ’84 este înregistrată o convorbire avută de Ilie Balaci cu tatăl şi cu mama sa :

Tatal : Formidabil ! Băi, ăştia sunt tâmpiţi ! Dar cine nu îţi dă, ăştia de aicea ?

Ilie Balaci – Nu-mi dau ăştia de aicea. Cinci inşi trebuie să se întrunească, comisia aia a lor, nu ştiu cum dracu…

T – Aha. Care zice <dă-i d-le drumul că nu rămâne>. Ăştia sunt tâmpiţi !

IB – Da. Unul singur dacă m-ar fi luat pe <barbă>nu  era o problemă. (…).

T – Deci tată, tu trebuie să stai acum până or zice ei.

IB – Stau până când îmi dau ei paşaportul. În momentul în care îmi dau paşaportul fug cu el la Bucureşti să iau viza. Aveam miercuri avion şi ei nu-mi deteră paşaportul. (…)

Mama : - deci nu rezolvaşi cu plecarea nimic.

IB – Nu mamă, mă ţin şi pe nimic încurcat.

Mama : - n-ai rămas tu, vorba aia, ci rămâneai acum (înjură).

IB – Dracu ştie ! Noapte bună. 

Craiova Maxima. Balaci primul din stanga sus

Pe 13 iunie, Nicolae Valenco revine cu un nou telefon. Din discuţie reiese că plecarea lui Balaci la clinica din Germania era la fel de neclară :

“Iordan” – Ilie Balaci – (…) De fapt, eu trebuia să vin la Frankfurt, ştii ?

Nicolae Valenco  - Când ?

I – Trebuia să vin dar cred că vin după campionatul european.

NV – Pentru ce, pentru genunchi ?

I – Da, da. La un control. La o clinică din Frankfurt. Şi vin după campionatul European, d-le. (…)

NV – Cu cine mergi acolo ?

I – Singur o să mă duc. (…)

Din nefericire pentru cariera sa, Balaci n-a ajuns niciodată la clinica din Frankfurt. Teama Securităţii  de a-l vedea rămas în străinatate i-a stopat cariera. În martie 2014, Ilie Balaci povestea cu amărăciune pentru Gsp : “Chiar Ştefan Andrei (ministrul de externe) îmi găsise o clinică la Koln! N-am putut, nu mi-au dat pașaportul. Pe vremea aia, nu țineai pașaportul la tine, el rămânea la Miliție la Craiova sau la Consiliul Național de Educație Fizică și Sport. Am încercat de "n"-șpe ori, m-am rugat și la Miliție, nu m-a ajutat nimeni. Dacă, Doamne, ferește!, și-ar fi rupt piciorul Hagi, Valentin Ceausescu l-ar fi trimis pe Gică oriunde în Europa”.

Netratat corect şi la timp, Balaci n-a mai reuşit niciodată să revină la forma de odinioară. A mai jucat 2 sezoane la FC Olt şi alte două la Dinamo de unde s-a retras în 1988. După accidentarea de la Baia Mare a mai îmbrăcat de trei ori tricoul naţionalei. 20 de minute în aprilie 1985 contra Turciei la Craiova, 10 minute în aprilie 1986 împotriva URSS la Timişoara şi alte 20 de minute la Bucuresti, în septembrie 1986, contra Austriei. Când a intrat pe teren în minutul 72 al meciului cu Austria, 30.000 de spectatori s-au ridicat în picioare şi l-au primit cu aplauze. A fost ultimul meci la naţională al celui botezat de Securitate “obiectivul Iordan”.

Romania vs Italia 1-0. Boloni marcheaza din pasa lui Balaci.

NB. Material publicat in Gazeta Sporturilor din 26 septembrie 2016.