Cum era sa aibă Bucureştiul două stadioane de câte 120.000 de locuri

In decembrie 2010, cand primarul Oprescu anunta ca vrea sa organizeze la Bucuresti Jocurile Olimpice din 2020, ne-am amuzat copios, punand afirmatia sa pe seama naivitatii sau a dorintei de a iesi in fata indiferent cum, mai ales ca se apropiau alegerile locale. Sa spui ca vrei sa organizezi JO la Bucuresti, oras in care oamenii mor pe strada muscati de maidanezi, iar boschetii sunt singurele toalete publice aflate la dispozitia trecatorilor, este o gluma sinistra. Ce nu stie insa Sorin Oprescu este faptul ca in urma cu 76 de ani, pe vremea cand primar al capitalei era Al. G. Donescu, ideea realizarii unui complex olimpic ajunsese intr-un stadiu avansat. Si nu parea sa fie o gluma de doua parale caci in acest proiect erau implicate nume grele ale acelei perioade. Seful proiectului era arhitectul Octav Doicescu, cel care, printre altele, a ridicat Opera din Bucuresti, Fantana Miorita, Institutul Politehnic, Restaurantul Casa Alba, samd. Colaboratorii sai in acest proiect erau arhitectii Sorin Mincu, Constantin Joja, Dan Iovanescu, omul de teatru Victor Ion Popa si esteticianul Mihail Dragomirescu. Acest sextet redutabil planuia ridicarea in zona Fundeni a unui complex olimpic. Stirea a fost publicata pentru prima oara de Gazeta Municipala, “saptamanal de educatie si critica edilitara”, publicatie care nu era finantata de primarie dar era tolerata de aceasta. Pe 23 iunie 1937, informatia era preluata de intreaga presa. Savurati in limbajul vremii senzationala stire :

”Proectul municipiului prevede doua stadioane cu o capacitate de 240.000 de locuri. Gigantica realizare va fi desavarsita in valea Fundeni Doamna, langa lacul Fundeni.

Gazeta Municipala – publicatie cu bune legaturi la primaria municipiului capitalei, aduce in ultimul sau numar stirea senzationala ca Bucurestii vor avea un stadion olympic. Este vorba de un proect grandios dupa cum se va vedea din cele ce urmeaza.

Terenul de la Fundenii Doamnei

La primaria municipiului exista un proect mai vechi pentru construirea catorva stadioane si arene sportive pe terenurile din jurul Capitalei. Cel mai bun teren il ofera insa valea in forma de potcoava dela Fundenii Doamnei, de langa lacul Fundeni. Acest teren are toate avantagiile: este enorm ca suprafata, este aproape de inima orasului si de linia ferata, are apa in imprejurime – raul Colentina. Deja s’au inceput pregatirile in vederea realizarii proectului in sensul ca se achizitioneaza treptat, prin expropriere, toate terenurile destinate asezarii olympice.

Doua stadioane a 120.000 locuri

In plan sunt prevazute :

1. Marele stadion in forma de potcoava pentru competitiile sportive (football, atletism, etc) cu o capacitate de 120.000 de spectatori.

2. Al doilea stadion unit cu primul pentru manifestarile strajeresti, capacitatea fiind de 120.000 locuri.

Intreaga constructie este asezata pe un amfiteatru natural in forma de potcoava. In timp ce stadionul Principele Carol (ANEF) are numai o latura lungă şi puţin dintr’una aşezate pe deal, la Fundeni întreg stadionul se poate construi pe dealul natural actual. Costul constructiilor se reduce enorm şi capacitatea stadionului este mult sporită fiindcă se poate construi în înalţime cu cheltuieli mai reduse decât la ANEF. (....)

3. Un stadion nautic aşezat pe marginea lacului Fundeni în imediata apropiere a stadioanelor mari.

4. Un teatru în aer liber pentru spectacole organizate de străjeri cu ocazia marilor manifestări.

5. Satul olimpic-strajeresc, pentru adapostirea tinerilor si atletilor participanti la marile manifestari.

6. Un mare câmp pentru adunarea tinerilor in zilele de mari serbari (8 iunie, Ziua Sporturilor).

Intrarea va fi prin Sos. Pantelimon

Intrarea principala a stadionului va fi sos. Pantelimon, pe locul unde astazi este fabrica de caramida Principele Nicolae.(....). Catre intrarea principala a stadionului converg urmatoarele artere de circulatie :

1. Sos Pantelimon.

2. Un bulevard nou creiat dealungul lacului Fundeni in prelungirea soselei Iancului, pana la stadion. Pe acest bulevard se va prelungi linia de tramvai no. 14.

3. Prelungirea bulevardului Ferdinand peste liniile garei Obor pana la lacul Fundeni si apoi pe bulevardul dealungul lacului pana la stadion.

4. Sos Vergului pana la sos Morarilor.

5. Sos Colentina si apoi Sos Gherase largita pana la bulevardul creiat dealungul lacului Fundeni prin care se ajunge la stadion.

6. Sos Colentina si str I.C. Bratianu (soseaua dintre comunele Colentina si Fundeni) prin care se ajunge la satul olimpic.

7. Pe calea ferata de legatura dintre linia ferata Bucuresti-Constanta si gara Obor, prin viitoarea gara Fundeni. “

Pentru construcţia complexului olimpic Gazeta Municipală estima necesitatea obţinerii unui credit de aproximativ un miliard de lei esalonat pe 10-15 ani. Potrivit publicatiei autorii proiectului s-au oprit asupra zonei Fundeni pentru ca era una unde locuintele erau “lipsite de higiena” iar majoritatea caselor erau “atat de mizerabile în cât fără exagerare se poate spune că nu au egal in nici o tară după faţa pămantului”. Zona, numită Sectorul de Negru era “....incercuită de un brâu de mizerie si tuberculoză. (...) Epidemia de tifos exantematic din groapa Gherase, isbucnită în vara anului trecut, denotă că starea sanitară a acestor cartiere trebuie să dea mult de gandit edililor. Banii cheltuiti la Fundeni vor avea deci o dublă întrebuinţare : vor servi la realizarea celei mai mari opere a zilelor noastre şi la asanarea periferiilor aducând la o viaţă nouă sărăcimea Capitalei care trăeşte astăzi în condiţii cum nu se poate mai grele”. Din pacate acest proiect n-a fost pus in aplicare. Presa vremii nu mai revine asupra subiectului iar proiectul este dat uitarii. Descoperirea sa l-a surprins chiar si pe Andrei Doicescu, fiul arhitectului Octav Doicescu: “Eu nu stiu nimic despre proiectul asta. In orice caz, dupa 1935 Carol al II-lea a fost initiatorul tuturor programelor de urbanism ale Bucurestilor impreuna cu primarii. Eu sunt mirat de ce ati gasit....toti cei din ziar sunt amicii lui Octav din epoca, totul se leaga, dar nu va pot da amanunte. Speculand, ma gandesc daca nu s-o fi pus vreun veto pe acest proiect in perioada comunista...Foarte curios. Sunt de-a dreptul intrigat.”

In zona Fundeni nu s-a contruit nimic de acest gen pana in ziua de astazi. In vecinatatea sa a aparut insa in 1953 Stadionul 23 august, ridicat in 6 luni la ordinul regimului comunist. 

              Publicat in Gsp. 

Gogea Mitu, Colosul de Lut.

Miturile false despre Gogea Mitu. 

Gogea Mitu pe scaun alaturi de Umberto Lancia, in costum.

Gogea Mitu este un personaj intens dezbătut încă de pe vremea copilariei bunicilor noştri. Din anii adolescentei, de când lăsa lumea cu gura căscată pe la bâlciuri şi până în ziua de astăzi, când nu mai este decât un schelet pus la păstrare în spatele unui geam, Gogea Mitu a stârnit curiozitatea şi interesul tuturor. Circari, copii ai mahalelelor, antrenori de box, ziarişti, medici sau doar simpli curioşi, cu toţii au fost uimiţi de dimensiunile ieşite din comun ale celui autointitulat "Carnera de Romania". Paradoxal, pe masura trecerii timpului, faptele lui Gogea au fost amplificate atât de mult încât percepţia multora despre el este total diferită de realitate. Pe lângă apetitul pentru senzaţional, care a dus la transformarea lui Gogea Mitu într-un supererou, toate mărturiile legate de el vin din partea unor persoane care erau doar nişte copii, uşor de impresionat, pe vremea când Gogea făcea furori cu statura sa. La 76 de ani de la moartea sa, majoritatea celor care au citit despre el ştiu următoarele lucruri: Gogea Mitu a fost cel mai înalt român al tuturor timpurilor; a fost un mare boxer care a făcut cariera pe ringurile lumii; din box a câştigat bani cu nemiluita; a fost asasinat de indivizi neidentificaţi din lumea boxului, invidioşi pe cariera sa stralucitoare.

Toate enunţurile anterioare sunt false!

Gogea Mitu, primul interviu.

Doua interviuri cu Gogea Mitu publicate in Gazeta Sporturilor, precum si alte cateva stiri si reportaje, aparute in perioada august 1934-iunie 1936 ofera raspunsuri la toate intrebarile.

Pe 4 august 1934, Gsp publica un savuros interviu cu Gogea. La vremea respectiva, Gazeta prezenta un serial ce-l avea ca subiect pe Leon See, managerul campionului mondial al greilor Primo Carnera, care masura 1,97 si era supranumit Uriasul. Aparitia lui Gogea in redactia ziarului s-a suprapus asadar cu serialul despre Carnera si See. Tocmai de aceea titlul articolului a fost: ”Un super-Carnera roman: Gogu Ştefănescu. 2,20 cm şi 140 kg”. Am pastrat pana la virgula grafia de atunci. 

O apariţie senzatională

Usa redactiei s-a deschis incet de tot. Ca in filmele politiste. A scartait prevestitor si a facut loc mai intai unei maini uriase. Cea mai uriase mana pe care am vazut-o. Apoi, a aparut un picior. Tot enorm. Si in sfârsit, dupa cateva secunde de palpitatie generala, si-a facut aparitia un individ. La inceput am crezut ca e Carnera, furios ca publicam foiletonul lui Leon See. Intr-o secunda ne-am si inarmat cu un scaun in mana, cu o calimara in alta si cu o scuza in italieneste, argument decisiv pentru furia presupusului Carnera. Individul insa s-a inclinat ceremonios si a bombanit olteneste :

- Buna ziua!

Prin urmare nu era Carnera. Urias insa era. Si furios parea totusi. N-am dat deci drumul din mana nici la scaun nici la calimara.

 - Cine e redactor de box ? a marait uriasul.

Colegii au respirat veseli. Nu-i ameninta pe ei. Subsemnatul insa a palit si mai tare. Am inganat totusi:

-...Eu !

- Imi dati voe ! m-a reperat individul intinzand din use o mana de aproape un metru si jumatate ai adaugand protocolar: Gogea Mitu !

Am inganat involuntar:

-         Imi pare bine, desi, recunosc sincer, nu ma bucuram deloc. Mi-am ghemuit mana in pumnul lui, am zambit cat mai curtenitor si l-am asaltat cu o prima amabilitate:

-         Luati loc !

 S-a asezat greu ramanand cu genunchii la inaltimea umerilor si si-a trecut o mana prin par spunand :

-         Vreau sa fac box!

-         Nu e rău, am inganat noi multumiti ca nu vrea altceva.

Un super Carnera

Si fiindca incepuse sa ne intereseze l-am privit atent: seamana putin cu Carnera. E mai mare insa. Mult mai mare si mai greu. Si are o mana care-l va impiedica probabil sa gaseasca o manuse.

-         Cati ani ai?

-         22.

Si e oltean. Calitati esentiale deci pentru un boxer viguros. Si in plus niste dimensiuni in fata carora Carnera nu mai ramane decat un fleac.

-         Ce inaltime ai ?

-         Doi metri douazeci.

-         Si cat cantaresti ?

-         140 de kilograme.

Adaugati la cifrele astea 1 metru si 31 perimetru toracic si pumnii de cari vorbeam mai sus si veti complecta dimensiunile sale.

De la circ...

Nu ne mai teroriza marimea lui. L-am supus deci unui interogatoriu de asta data la persoana a doua singulara.

-         Dar pana acum ce-ai facut ?

-         Am facut exhibitii la circ.

-         Si cum ti-a venit ideia cu boxul ?

-         Citind cat castiga boxeurii straini.

-         Numai atat ?

-         Si in urma unei batai, s-a complectat noul Carnera, in decursul careia am facut knock’out cinci adversari.

Aceasta a fost prima intalnire a Gazetei Sporturilor cu Gogea Mitu. Era 4 august 1934. In 1935 Gazeta realiza un nou material cu Gogea sub titlul “Va deveni Gogea Mitu un bun boxeur ?” si il publica pe 28 aprilie. Pentru a-l readuce insa pe urias in memoria cititorilor, cronicarul republică si bucata de interviu din august 1934 si leagă între ele cele două materiale. 
“N’ati auzit de Gogea Mitu ? Nu se poate. L’ati vazut poate la Moși. Sau l’ati intalnit pe stradă. Lung, interminabil de lung. Greu, teribil de greu si incet, grozav de incet. Abia miscandu-se. Sau daca nu l-ati vazut la Mosi si nu l-ati intalnit pe strada l-ati cunoscut dintr’un recent reportaj al nostru in care l-am prezentat ca pe un superCarnera roman”.

Disparut

De atunci (de la data primului interviu n.a.), Gogea Mitu a disparut. A plecat undeva prin provincie vedeta de circ, a facut oarecare valva si fiindca a avut oarece pofta de mancare s-a mai ingrasat. A ajuns la 150 de kilograme. Acum doua zile s-a intors din nou in capitala. A descins in Gara de Nord cu o inepuizabila pofta de mancare si un apetit teribil de a se face boxeur si ne-a chemat la telefon :

-         Alo, Gazeta ?
-         Da.

-         Aici Gogu Carnera.

-         Da, da, ne-am amintit noi.

-         Dati-mi va rog adresa domnului Ottulescu (redactorul de box al Gazetei)

I-am dat-o si eri dimineata speriind cainii si copilul unui vecin, a batut (cat p-aci s-o sparga) la usa d-lui Ottulescu.

O oferta de manajement

Discutia a fost simpla.

-         Vreau sa-mi fiti manager.

-         Sa vedem daca vreau si eu, a facut rezerve d Ottulescu.

Apoi, Gogea si-a expus comercial oferta :

-         Ma tineti un an pe mancare si pe bautura, ma invatati boxul si peste un an aveti 40 la suta din bursele mele.

40 la suta din bursele unui probabil Carnera constituesc o perspectiva interesanta.

- Nu e rau ! ...s’a gandit d Ottulescu. Si-a amintit insa imediat de perspectiva si mai interesanta de a suporta un an mancarea si bautura unui om de 150 de kg si si-a knok outat subit entusiasmul.

- Adica nu e chiar asa de bine ! Si fiindca, pe langa plăcerea de a avea un an in pensiune pe <Carnera>, trebuia sa-i comande si un pat special, a renuntat explicandu-i :

- Uite ce este. Pentru dumneata nu se gasesc adversari in tara. Spakow (nr. Motzi Spakow campion national al greilor) nu-ti vine nici pana la brau. Prin urmare nu esti utilizabil. (...) Mananca pe contul dumitale si intre timp vom intra in tratative cu un manager strain.

- Cu Leon See, a pretins Gogea, hotarat sa calce exact pe urma lui Carnera.

- Cum vrei, a consimtit d Ottulescu, hotarat sa nu-l mai contrazica.

Sub aripa lui Lancia

In costum, Umberto Lancia

                 Peste scurta vreme gigantul din Mirsani avea sa inceapa colaborarea cu Umberto “Il Bello Berti” Lancia, un italian, nascut in 1904 potrivit Enciclopediei Boxului, fost boxer, stabilit sau chiar nascut in Bucuresti. Nu rezulta exact cum s-a produs intalnirea dintre Gogea si Lancia dar e foarte posibil ca tanarul oltean sa fi fost recomandat chiar de ziaristul Radu Ottulescu. Inainte de a se intelege cu Lancia, Gogea era chestionat de GSP : “Ai semnat ? Nu inca ! Dealtfel nici nu stiu sa scriu. Cred insa ca o sa semnez prin punerea degetului”. Si asa a si facut cedandu-i lui Lancia 50% din burse in baza unui contract pe 5 ani.

Umberto "Il Bello Berti" Lancia

Asadar dupa primul interviu acordat GSP stim urmatoarele despre Gogea Mitu : era nascut in 1911 sau 1912, caci in august 1934, la data interviului, el insusi declara ca are 22 de ani. Asupra locului nasterii nu exista dubii. Fara a fi mentionat in interviu, locul nasterii sale este Mirsani, o localitate aflata la 50 km de Craiova. In vara ’34 cu mai putin de 2 ani inainte de moarte el insusi afirma ca masoara 2,20 cm si cantareste 140 kg. Se prezenta drept Gogu Stefanescu si isi spunea Gogea Mitu. La 22 de ani nu stia sa scrie si isi castiga painea expunandu-si fizicul impresionant prin piete si pe la balciuri.
              Imediat dupa ce s-a inteles cu Lancia, Gazeta il viziteaza pe Gogea la antrenament. Uriasul se antrena la sala CFR din strada Atelierului, intre Piata Matache si Gara de Nord, unde i-a cunoscut si pe marii boxeri interbelici Lucian Popescu si Aurel Toma, cu care a si legat o amicitie. “Urcam la etajul 4 al cladirii. Deodata o troznitura ! Un harait lung ca o ruptura de lemn care se frange. Apoi altele...Pe tavan lampile se misca violent. Popescu (fotograful ziarului) ingana impietrit intr-un colt : »Cutremur ! E cutremur !! » Un ceferist ii dilueaza emotia : »Nu e cutremur, se antreneaza Mititelul ! »  

Debutul lui Gogea

                  Tinand cont de cronologia evenimentelor prezentata de Gazeta Sporturilor,  Gogea urcă pentru prima data in ring la finele lui aprilie 1935. Evenimentul se produce la Galati dar Gogea nu are parte de un meci adevarat ci de unul demonstrativ in compania antrenorului sau Umberto Lancia. Chiar si asa, includerea sa pe afisul galei starneste curiozitate. Mediatizat, Gogea captase interesul publicului astfel ca la sosire, gara din Galati e luata cu asalt de cateva sute de oameni dornici sa-l vada. Asistenta galei a fost una pe masura curiozitatii inspirate de Gogea – 2500 de spectatori.

Gogea Mitu

 Debutul lui Gogea Mitu in lumea boxului se produce in mod oficial pe 7 iunie 1935 contra italianului Saverio Grizzo care pierduse cu 2 saptamani mai devreme prin ko in repriza a 6-a in fata lui Motzi Spakow, campion profesionist al Romaniei la categoria grea. Lancia isi bagase “pensionarul” (apelativ consacrat la vremea aceea la adresa sportivilor, fara a fi peiorativ) in cantonament intr-o vila de pe soseaua Kiseleff. Aici reporterul Gazetei il decopera pe Mitu nu pe ring ci cocotat intr-un castan ! Umberto Lancia risipeste uimirea gazetarului :”Il pun in fiecare dimineata sa se cațere in pom. Asta ii serveste enorm la agilitate. De altfel e ceva care ii place enorm. Si pentru ca la dansul in Dolj se căţăra dupa dude am transformat castanul in dud printr’o nemaipomenita metamorfoza botanica”.                 

Fata in fata cu “fala Olteniei” reporterul il citeste din priviri :”Gogea vorbeste peltic, dezarmant de peltic, dand intregei fapturi de urias un aer de gingasie, naiv si greoiu, aidoma aceluia pe care il au elefantii cand se joaca”. Pentru impresia artistica, Gogu Carnera muta in 10 minute 2 stanjeni de lemne pe o distanta de 50 de metri sub privirile lui Lancia “care il priveste topit de admiratie”. 

              Cu ocazia acestei vizite Gazeta afla si cu ce se hranea Gogea la micul dejun:“Nimica toata (cel putin asa pretinde dansul). Transcriem dupa fisa oficiala alcatuita de d profesor Roiner dela fac. de Medicina care a avut si dansul aceiasi legitima curiozitate : 1 paine (care nici odata nu ajunge), 1 kg de lapte, 150 gr zahar, 350 gr sunca, 12 oua”.

             Primul meci oficial al lui Gogea, cel cu Grizzo, strange in tribunele arenei Venus 4500 de oameni care vad cum “din 6 pumni elevul lui Lancea si-a knock-outat adversarul debutand printr-o victorie indiscutabila. (...). Gogea Mitu a castigat. Evident. Dar o victorie din 6 pumni nu constituie un suficient examen pentru un debutant. Nu se poate afirma daca elevul lui Lancia are un inceput de tehnica. Daca stie sa eschiveze, sa blocheze, sa contreze, daca poseda notiunile elementare si indispensabile ale unui boxer cu pretentiuni”, nota Gsp.

Asadar, Saverio Grizzo, care rezistase 6 runde in fata experimentatului Motzi Spakow era pus la podea de un incepator, dupa doar cateva secunde de lupta, fara sa expedieze vreo lovitura. 

Al doilea si ultimul meci oficial

Nici urmatorul meci nu reuseste sa risipeasca incertitudinea cu privire la stiinta de a boxa a lui Gogea Mitu. Pe 29 octombrie 1935 “Mititelul” da piept cu Dumitru Pavelescu, “Nea Pavel”, cunoscut mardeias electoral, un boxer brutal de 38 de ani, campion la amatori in 1926 dar fara performante la profesionisti, care si-a incheiat cariera cu 2 victorii si 10 infrangeri (8 ko). Cu un an inaintea meciului cu Gogea, Pavelescu marturisea in Gsp ca inainte de unele meciuri obisnuieste sa se intareasca dand pe gat cateva toiuri cu tuica. Gogea castiga dupa aceeasi reteta ca in meciul cu Grizzo - Pavelescu se duce cuminte la podea in prima runda dupa cateva zeci de secunde. Meciul cu Gogea a fost ultimul sustinut de Pavelescu.

In stanga, cu cravata, Umberto Lancia.
Alaturi de el Gogea Mitu iar in dreapta, cu sort negru,
Dumitru Pavelescu.

In prima parte a anului 1935, Lancia a facut tot posibilul sa-l transforme pe Gogea intr-o vedeta, drept pentru care a tocmit pana si o echipa de filmare care a realizat un reportaj in curtea casei de pe Kisselef unde-si stabilisera baza de antrenament. Cel mai probabil, filmarea a fost realizata de o echipa adusa special de Lancia din Italia. Imaginile cu Gogea in 1935 se regasesc in arhiva Cinecitta (vezi video). In arhivele de film romanesti nu am descoperit imagini cu Gogea Mitu. 

Paris, sfarsit de drum.

              Pe 13 noiembrie 1935 Gogea Mitu si Umberto Lancia sosesc la Paris. Lancia daduse sfoara-n lume ca a descoperit un mare talent pugilistic si declara in stanga si-n dreapta ca Parisul avea sa fie inceputul unei cariere rasunatoare pentru Gogea Mitu. Drept urmare n-a ezitat sa invite la gara presa pariziana, inclusiv o echipa de filmare (vezi video), descriindu-l pe Gogea drept un viitor Primo Carnera. 

Pe peron, Carnera de Romania se distra culegand palariile de pe capetele curiosilor. La hotel a dormit intr-un pat de 3 metri lungime comandat din timp de Lancia. Debutul lui Gogea Mitu la Paris s-a consumat pe 13 decembrie 1935. In tribune s-a aflat si promoterul Jeff Dickson, un Don King interbelic al Europei. Gogea l-a intalnit intr-un meci demonstrativ de 2 reprize pe italianul Giuseppe Sanga, care in cariera sa de 10 meciuri a obtinut o singura victorie. A fost ultimul meci de box al lui Gogea Mitu. Dupa 6 minute, Dickson, jurnalistii si publicul si-au dat seama ca gigantul venit din Romania nu va ajunge niciodata sa ameninte coroana lui Carnera. Iata cum l-a vazut pe Gogea in meciul cu Sanga cotidianul L’Auto, predecesorul cunoscutului L'Equipe de astazi, citat de Gsp :”Acest gigant da cu adevarat impresia unei neobisnuite slabiciuni fizice. Pe ring el seamana cu un mare cangur care ar avea nevoie de fortifiante. A obtinut doar un anemic succes de amuzanta curiozitate”.

Corespondentul la Paris al publicatiei americane Daily Herald scria in decembrie 1935 atribuindu-i eronat 2,33 cm  :...”Nu e slab si desirat. Are destula carne pe el. Bratele si picioarele atarna greu. Are umerii lati si pieptul e bombat ca un butoias. Capul e mic in comparatie cu corpul si e dominat de un nas proeminent. Principala sa arma e jabul de stanga si e una defensiva. Cu dreapta incearca de pomana cate un upercut care pleaca din zona genunchilor sai sau de la niveul umerilor adversarului. Toate loviturile lui sunt telefonate. In ciuda marimii sale nu inspira nici un pic de teama. Se misca pe ring ca un cal in buiestru si seamana foarte bine cu Mickey Mouse atunci cand se plimba nervos in jos si-n sus.”           

Gogea joaca petanque la Paris.

  Astfel s-a incheiat cariera meteorica a lui Gogea Mitu. Palmares : 3 meciuri, unul demonstrativ cu Sanga si doua castigate, cu Grizzo si Pavelescu. N-a mai boxat cu nimeni altcineva si eronat i se atribuie si in ziua de azi inca doua intalniri, cu americanul George Godfrey, mare boxer interbelic, si cu un anume Bergman.  Istoria boxului nu consemneaza nici un Bergman in acea perioada, iar presa vremii nici atat, iar cu Godfrey, Gogea s-a intalnit intr-adevar dar nu intr-un meci, ci intr-un sparring organizat pentru ochii presei in iunie 1935, perioada in care americanul s-a aflat la Bucuresti, unde a boxat cu Pavelescu si Spakow. Cum dupa deloc convingatoarea prestatie din demonstrativul cu Sanga curiozitatea starnita in jurul uriasului s-a risipit instantaneu, Gogea si Lancia au pornit prin targurile Frantei ca sa faca niste bani cinstiti din ce stia uriasul cel mai bine – exhibitii, dupa cum nota GSP pe 17 aprilie 1936 : “Cu Sanga, Gigantul nu a reusit sa satisfaca. In consecinta nu s-a mai aratat interesat de el nici un impresar. Situatia nefiind stralucita, cei doi (Gogea si Lancia n.a.) au cautat sa-si asigure mijloacele de trai prin exhibarea gigantului pe scena, in acest fel cei 2 au isbutit sa se mentina si chiar sa agoniseasca ceva parale”.  

Singura fotografie a meciului demonstrativ Gogea Mitu-Sanga care a supravietuit pana in ziua de astazi. 

Un om bolnav

Chestionat ulterior de Gsp, in aprilie 1936, Umberto Lancia a incercat sa prezinte periplul francez ca pe un succes, dezvaluind in acelasi timp faptul ca Gogea era bolnav inca dinaintea plecarii catre Franta !! “Am avut mare ghinion ca Gogea nu si-a putut face debutul la Paris in conditiuni satisfacatoare. Vlăguit de boala, nu a putut avea viteza necesară cuceririi entusiasmului. Imediat dupa exhibitia cu Sanga am consultat pe dr Simionescu, cel mai proeminent medic de plămâni al serviciului pentru profilaxia turerculozei. Domnia sa m-a asigurat ca Mitu Gogea nu e amenințat de nici o boală pulmonară. Cu toate acestea, elevul meu s’a resimtit timp de doua luni si nu a putut sa activeze. Desi refacut numai in parte a pornit cu mine intr-un turneu prin Strasbourg, Metz, Nancy, Reims. Am ramas in fiecare oras cate o saptamana făcând exhibitii impreuna. Aceste exhibitii au fost foarte mult gustate de public si lasand la o parte orice modestie imi voi permite sa spun ca am repurtat succese ».

Fotografie realizata la Paris in decembrie 1935

              Aceasta declaratie a lui Lancia, care n-avea de unde sa stie ca peste doua luni Gogea Mitu avea sa treaca in lumea dreptilor, lamureste pe deplin starea sanatatii sale si ne arata cauza mortii. Asadar Lancia recunoaste ca a plecat in Franta cu un Gogea deja bolnav si ca a urcat in ring un om suferind, de aici si remarca publicatiei L’Auto care observa la el “o neobisnuita slabiciune fizica” si il numea “un mare cangur care are nevoie de fortifiante”. Potrivit spuselor lui Lancia, dupa 2 reprize amicale cu Sanga, Gogea cade la pat si pana spre finele lui februarie nu poate face nici macar exhibitii. Lancia, care foarte probabil il suspecta de tuberculoza, cere parerea unui medic despre care spune ulterior ca a declarat pacientul in afara oricaror suspiciuni legate de vreo boala pulmonara.

“Gogea Mitu a murit !”

               Revenit din Franta in aprilie 1936, Gogea Mitu dispare din atentia presei. Cu certitudine boala i s-a agravat, totul culminand cu decesul. Pe 9 iunie 1936, GSP anunta sec pe prima pagina :”Gogea Mitu a murit !”. Informatii mai detaliate ofera insa ziarul Capitala din 10 iunie 1936 care scrie ca Gogea Mitu s-a stins la Sanatoriul Spitalului Militar, fara a preciza data exacta a decesului si ca trupul sau a fost depus la morga unde a fost autopsiat de directorul adjunct al IML la acea vreme, Theodor Vasiliu, o somitate in materie, ulterior director al IML intre 1938 si 1956. Tot Capitala, noteaza ca s-a comandat un sicriu de 2,40 cm si numeste vinovatii pentru moartea sa:”Gogea Mitu a disparut dar au ramas raspunderile medicilor FR Box cari au ingaduit unui om anormal, cu inima si cu plamanii slabi, sa devina boxeur, sa faca eforturi si sa-si grabeasca astfel sfarsitul. Suntem informati ca familia lui Gogea Mitu cu ajutorul actului de autopsie va trage la raspundere pe medicii cari i-au ingaduit lui Gogea Mitu, Colosul de Lut, sa se faca boxeur”. 
Adevarul din 11 iunie 1936 scrie ca “primele sale succese au fost efemere si aranjate” si ca moartea i s-a tras de la viata grea traita prin balciuri : “Gogea Mitu, cel care atragea privirile inveselite sau compatimitoare ale multimii a murit anonim, rapus de tuberculoza care si-a gasit lacas in trupul lui imens si trudit”. Pe 12 iunie Capitala publica o alta notita: ”Sfarsitul lui Gogea Mitu a fost prevestit acum doua luni de medicul sau curant. Gasit bolnav in ultimul grad si la plecare (probabil se refera la plecarea in Franta n.a.), Lancia stia din cele spuse de medicul militar ca Gogea Mitu era un proscris”.

A fost inmormantat in localitatea natala, Mirsani, iar in anii 80’ ramasitele sale au fost deshumate la solicitarea Catedrei de Anatomie si Istorie a Medicinei din cadrul Universitatii de Medicina din Craiova, la initiativa profesorului Mihail Schiau. “Am facut-o pentru ca scheletul lui era un pretios obiect de studiu. L-am deshumat cu mari dificultati pentru ca urmasii lui s-au opus iar ulterior au tot incercat sa ni-l ia. Pentru stiinta, Gogea Mitu e mult mai util in facultate decat in groapa”, spunea profesorul Schiau (n. 1924). De atunci si pana in prezent, scheletul lui Gogea Mitu a servit drept material didactic pentru nenumarate generatii de studenti medicinisti. Dupa mai multi ani in care a fost expus in Muzeul Institutului Medico Legal din Bucuresti, scheletul sau a revenit la Craiova. In prezent se odihneste intr-o nisa acoperita cu un geam termopan si este admirat de noile generatii de medicinisti craioveni.

Numele. 

Deși în interviul publicat de GSP în 1934, Gogea afirma că se numește Gogu Ștefănescu nu există nici un document care să ateste acest lucru. Diverse surse mentionează că numele sau real ar fi fost de fapt Goagă Dumitru și de aici ar veni “Gogea Mitu”. Primăria Mârșani nu deține însă nici un act de naștere pe vreunul din aceste nume iar arhiva parohiei locale a ars. Cercetările făcute de Direcția Generală de Evidența Persoanelor Dolj au scos la iveală urmatoarele: n-a fost identificată nici o persoană cu numele de Gogea Mitu, Gogu Ștefănescu sau Goagă Dumitru, născută în Mârșani între 1911 și 1914. Apare însă numitul Goagă Ștefan, născut pe 23 septembrie 1911, fiul lui Gheorghe și Elena. Există o probabilitate însemnată ca acesta să fie totuși numele real al lui Gogea ținând cont că se prezenta drept Gogu Ștefănescu. Este posibil ca sfătuit de cineva să fi adoptat numele de Gogu Ștefănescu pe considerentul că suna mai comercial, mai orășenește decât Goagă Ștefan. De altfel, în interviul din 4 august 1934 spune că are 22 de ani, deci este posibil ca Goagă Ștefan, care urma să împlinească 23 de ani pe 23 septembrie 1934 să fie una și aceeași persoană cu Gogea Mitu. Din păcate, nici în arhivele administrației locale din București și nici la Spitalul Militar n-a putut fi identificat certificatul său de deces, iar IML București unde s-a efectuat autopsia a refuzat orice sprijin pe această temă desi am trimis nenumarate faxuri, mailuri si am dat zeci de telefoane. În privința numelui de scenă, “Gogea Mitu”, nu există nici o referință explicită a provenienței sale. Se speculează că ar fi primit acest nume, nu se știe de la cine, la debutul în cariera de circar sau că acest apelativ ar veni din sârbescul kódžamit care înseamnă mare, uriaș, imens. În limba română figurează și astăzi expresia “cogeamitea/gogeamitea omul”, cu referire la indivizi înalți, mari, expresie care în mod evident vine de la Gogea Mitu. 

Un urias pentru Carnera.

Vizita lui Gogea in redactia Gazetei si intalnirea cu Lancia s-au produs intr-o perioada in care intregul mapamond se dadea de ceasul mortii sa gaseasca un gigant care sa-l infrunte pe campionul mondial al greilor, Primo Carnera – 1,97 cm, boxer celebru in anii ’30. Calitatile de boxer ale potentialului adversar al lui Carnera erau neglijabile, ceea ce conta era gabaritul. Cu cat mai mare, cu atat mai bine ! In acest context, in 1933, cu un an inainte ca Gogea Mitu sa intre in atentia lumii boxului bucurestean, Gsp prezenta trei variante de contracandidati la coroana lui Carnera preluate din presa straina : americanul Raymond Impellittiere – 2,07 cm si 135 kg, polonezul Leon Grabowsky – 2,20 cm si 120 kg, circar in Varsovia, la fel ca Gogea in Bucuresti, si un anume Devallant din Franta – 2,07 cm. Dintre toti, doar Impellittiere a boxat cu Carnera pierzand prin tko in r9 din 10 in martie 1935. Pe fondul acestor cautari de boxeri giganti, foarte probabil Lancia, atunci cand a dat cu ochii de Gogea Mitu, a avut impresia ca l-a apucat pe Dumnezeu de un picior. Gogea putea fi o mina de aur. Nu era mare, era imens, deci numai bun pentru Carnera. Lipsea un amanunt: mai trebuia sa poata sa boxeze.

Strada Gogea Mitu.

Pictura naiva realizata de un autor
necunoscut dupa razboi. Personajul central
este Gogea Mitu.

Gogea Mitu este cel mai de seamă personaj al localității Mârșani din Județul Dolj. Potrivit secretarului primăriei din Mârșani, în semn de recunoștință pentru cel mai cunoscut fiu al Mîrșaniului, primăria locală a botezat, undeva dupa 2000, o stradă din localitate cu numele său: Gogea Mitu. Si in ziua de astazi oamenii din Mirsani sunt convinsi ca Mitu a fost un boxer de mare valoare si ca sfarsitul sau a fost provocat de oameni răi pe care, evident, nimeni nu-i poate nominaliza. Din pacate pentru legenda lui Gogea Mitu, nici macar exhibitiile pe care le-ar fi sustinut cu circuri renumite prin alte tari, care i se atribuie in perioada de dinainte de a-si incepe scurta cariera pugilistica nu sunt reale. Adevarul este ca Gogea Mitu a iesit din tara doar in escapada cu Lancia de pe urma careia i s-a tras moartea. 

Gigantism acromegalic.

Potrivit relatarilor presei interbelice, Gogea Mitu a murit de tuberculoza, afectiune intalnita frecvent la bolnavii de gigantism acromegalic. Iata ce spune despre suferinta lui Gogea, dr. Corina Neamtu medic primar endocrinolog la Institutul Parhon : „giganto acromegalia este o afectiune rara care se manifesta printr-un dezechilibru hormonal cauzat de hipersecretia unui hormon de crestere produs de glanda hipofiza. In general gigantii nu fac performanta sportiva pentru ca le creste cordul sau ajung la complicatii cardiovasculare. Nu au forta musculara deosebita iar daca boala nu e tratata nu traiesc mult peste 40 de ani. Cresc in inaltime pana la pubertate, dupa care se dezvolta in latime, le cresc extremitatile. Mandibula devine proeminenta iar oasele se latesc. La 22 de ani, Gogea Mitu avea o pubertate tarzie specifica acestei boli care da nastere la tulburari de dinamica sexuala, impotenta si infertilitate. Gigantilor li se dezvolta mult cutia toracica si apar tulburari ventilatorii, factor favorizant pentru tuberculoza. In mod cert lui Gogea Mitu efortul fizic i-a grabit sfarsitul”. Conferentiar universitar doctor Mirela Vasilescu, vicepresedinte al Societatii Romane de Medicina Sportiva face o comparatie intre Gogea Mitu si baschetbalistul Ghita Muresan :”Vorbim despre alte conditii socio-economice. Ghita Muresan a fost inclus intr-un sistem de urmarire medico-sportiva si este examinat periodic. La Gogea Mitu nu se respectau niste conditii de baza legate de dezvoltarea somatica si in plus in aceea perioada in Romania era o incidenta foarte mare a cazurilor de tuberculoza”. 

O cariera de doua minute.

Singurele meciuri sustinute de Gogea Mitu din 1935 de cand s-a apucat de box si pana in iunie 1936 cand a murit, consemnate negru pe alb de presa interbelica, sunt cele cu Saverio Grizzo – iunie 1935 si Dumitru Pavelescu – octombrie 1935 plus cel demonstrativ de la Paris cu Giuseppe Sanga – decembrie 1935. Lasand la o parte demonstrativul, Gogea Mitu a boxat efectiv aproximativ 2 minute ca profesionist. 

Interesant este si faptul ca Lancia a incercat sa-l “vândă” inca inainte de a-l urca in ring ! Conform Gsp, care publica si o fotografie facuta in port, Lancia si Gogea s-au intalnit la Constanta pe 3 iunie 1935 cu promoterul american John F. Maxos. Lancia visa la un turneu cu Gogea in Statele Unite insa i-a cerut americanului garantii financiare, bani in avans altfel spus, si afacerea a cazut din fasa.

Gogea Mitu in presa straina. 

Fotografie realizata, foarte probabil, tot
la Paris, care avea menirea de a demonstra
cat de urias este Gogea

În august 1934 Gogea Mitu afirma că măsoară 2,20 cm. Endocrinologii din ziua de astăzi ne arată ca potrivit simptomatologiei gigantismului acromegalic n-avea cum să mai crească în înălţime în ultimele 22 de luni de viaţă. Cu toate astea, fiecare publicaţie care a scris câte ceva despre el a înflorit câte puţin subiectul. The Daily Independent din Canada scria în decembrie 1935 că promoterul Jeff Dickson l-a descoperit pe Gogea Mitu,”un român cât Turnul Eiffel”, care măsoară 2,33 cm şi care va încrucişa curând mănuşile cu Primo Carnera. Tot în acea perioadă Salt Lake Tribune îi atribuia 2,28 cm, dădea ca sigură venirea sa în SUA, scria că a bătut toată floarea boxului romanesc şi prezenta din surse sigure alimentaţia zilnică a lui Gogea Mitu : cel puţin 3-4 fripturi imense dintr-un total cotidian de 11 kg de mâncare, 4-5 sticle de vin, o jumătate de litru de cafea !! Evening Herald din ianuarie 1936 anunţa că Mitu boxează la Londra, unde n-a călcat niciodată, şi oferea acelaşi informaţii ca Salt Lake Tribune. 
Chiar şi după meciul cu Sanga, presa americană, prin intermediul corespondenţilor europeni stimulaţi probabil de Umberto Lancia, continua să scrie despre Gogea. Oakland Sports Tribune din 4 martie 1936 citeaza un promotor american, un anume Perry, foarte probabil prieten cu Lancia,  care afirma că Mitu, la “2,34 cm si 171 kg” e “un destul de bun luptător” si că “a câştigat deja în Europa 9 meciuri, toate prin ko” !!

Gogea Mitu in presa mioritica

Evident nici presa romana nu se lasa mai prejos in a-i atribui lui Gogea Mitu calitati pe care nu le-a avut niciodata si in a-i inventa meciuri si castiguri fabuloase. În anii ’80 Almanahul Flacăra publica două materiale despre Gogea Mitu bazate pe amintirile unor persoane care în anii ’30 erau copii si care relatează despre el mai ales din ce li s-a povestit. Bazate in special pe memoria afectiva, povestile cu pricina sunt in proportie de 90% eronate. Chiar şi după 1989 Gogea Mitu rămâne în atenţia presei şi continuă in primul rand să crească. Prin 2010 Libertatea titra isteric :"Cine l-a ucis pe Gogea Mitu, uriasul nostru ?" si scria cu mare siguranta ca GM avea 2,42, 64 la pantof, cantarea 185 kg si ca a fost ucis, pasamite, printr-o injectie in burta !!! Si pentru ca penibilul sa fie deplin, ziarul amintit publica o poza in care GM apare alaturi de un boxer de 1,65, argument suprem in a demonstra ca olteanul nu avea adversari pe masura in tara. Problema e ca exceptionalul ziarist habar n-are ca in poza respectiva, alaturi de GM apare marele boxer interbelic Aurel Toma, care in vecii vecilor n-ar fi avut cum sa boxeze contra lui GM pentru simplu fapt ca GM era la categoria grea iar Toma a boxat la pana si cocos ! 

Gogea Mitu si boxerul Aurel Toma,
dublu campion european la profesionisti
pozeaza pentru presa in vara 1935.

Chiar in ziua aparitiei acestui material in Gsp, revista Historia publica un material despre Gogea. Intr-o revista girata de numele unor greuceni ai presei si culturii romane am citit probabil cel mai tembelisim material despre GM. Intr-o avalansa de inventii personale si copy/paste de pe net aflam ca bietul Gogea, la 17 ani, deja facuse turul Europei cu un circ renumit si ca avea 2,36 "conform unor surse medicale demne de incredere", pe care insa  autorul nu le citeaza ! Ca o incercare de a evita ridicolul, genialul historiot ne explica faptul ca se spunea ca GM baga in el la o masa 1 pui, 25 de oua, 1 kg de prajituri, 2 litri de tuica si o jumatate de vin, dar ca acest lucru, pe care el il publica nonsalant, e putin probabil sa fie real pentru ca GM trebuia sa fie totodata intr-o buna forma fizica. In continuare constatam ca historiotul n-a auzit in viata lui de Targul Mosilor si ii inventeaza meciuri bietului Gogea, drept pentru care aflam ca in 1935 a boxat cu George Godfrey, nume mare in boxul american, care ar fi venit special la Bucuresti sa-l infrunte pe oltean. Mai mult, redactorul reputatei publicatii Historia ii inventeaza apoi o suita de meciuri prin Italia si Franta, fara a nominaliza vreun adversar, ne explica faptul ca a avut un succes demential si ca in consecinta trimitea saci de bani acasa. Mai aflam despre inexistentul meci cu germanul Bergman, si el la fel de inexistent, care avea "un joc de picioare extraordinar " dupa care totul culmineaza cu informatia potrivit careia Gogea Mitu ar fi boxat cu Primo Carnera !!! Nu ne spune, unde, cand si in ce conditii dar ne dezvaluie ca Primo Carnera a castigat la puncte pentru ca Gogea era greu de facut ko ! In fine, dupa o avalansa de aberatii, historiotul il omoara pe Gogea, neuitand sa aminteasca si varianta cu asasinatul. Lasand la o parte aceasta insailare penibila publicata insa intr-o revista care se pretinde a fi una de tinuta, ideea e ca de-a lungul timpului fiecare ziar a mai adaugat câte un centimetru şi câte un kilogram în plus la statura lui Gogea Mitu astfel ca a ajuns să măsoare în ziua de astăzi 2,42 sau chiar 2,45 şi e declarat cel mai înalt român al tuturor timpurilor. Declaraţiile sale, “am 2,20 cm”, opiniile endocrinologilor care afirmă că nu mai avea cum să crească în ultimii 2 ani de viaţă, ba chiar şi informaţia publicată de ziarul Capitala care în iunie 1936 nota că s-a comandat “un sicriu de 2,40”, ne arată că Gogea Mitu a fost cel mai înalt român până la apariţia lui Ghiţă Mureşan. Cu ai săi 2,31 cm, Ghiţă Mureşan îl depăşeşte pe Gogea Mitu care măsura “doar” 2,20 cm.

NA. Povestea lui Gogea Mitu, usor diferita fata de cea prezentata aici, a aparut in ianuarie 2013 in editia tiparita a Gazetei Sporturilor, nu si pe Internet.

Giulesti, ultimul stadion interbelic.

Ultimul stadion interbelic.

Venerabilul Giulesti implineste anul acesta 78 de ani de la botez.

Un Highbury in miniatura

Dupa 12 de pribegie pe stadioanele altor echipe bucurestene, in anul de gratie 1935, Rapidul si-a dat seama ca are nevoie de un stadion propriu. Costica Bauer-Ardeleanu, manager al clubului la vremea aceea, a fost cel care s-a ocupat indeaproape de nasterea Giulestiului. Potrivit lui Gheorghe Scurtu, istoric neoficial al Rapidului, Bauer aflase ca Arsenal urma sa demoleze o parte din arena sa, Highbury Park. Avand relatii la Londra, Bauer ar fi transferat in Giulesti liftul de pe Highbury si, spune Scurtu, chiar si un numar de scaune. Tot la initiativa lui Bauer, Giulestiul a fost ridicat respectandu-se intr-o anumita masura planurile stadionului Highbury. Afirmatiile lui Gheorghe Scurtu sunt greu, daca nu imposibil de verificat, insa un lucru este cert : Giulestiul a fost construit de la bun inceput in forma de potcoava. Pe numeroase pelicule existente in Arhiva Nationala de Filme, se vede limpede ca in anii '30-'40, pe amplasamentul actual al peluzei din dreptul tabelei de marcaj nu se afla nici o constructie. De asemenea, fosti fotbalisti ai Rapidului din anii '50-'60 isi amintesc foarte clar de faptul ca pe amplasamentul salii de sport si al peluzei era doar un teren viran. In orice caz, in vremea aceea, Caile Ferate Romane erau o forta iar expresia „CFR reprezinta a doua armata a tarii”, avea deplina acoperire. Banii pentru ridicarea stadionului s-au colectat exclusiv de la angajatii CFR iar la sfarsitul lui 1935 s-a ales si amplasamentul.

Arhitectul Gheorghe Dumitrescu

Proiectul a fost realizat de arhitectul Gheorghe Dumitrescu. La Ministerul Transporturilor am produs stupoare atunci cand am cerut date despre el. „Arhitect ? Dumitrescu ? 1936 ? Ne pare rau....n-avem nici o arhiva....” Singurele informatii despre omul care a ridicat Giulestiul au venit de la Uniunea Arhitectilor. Asa am aflat ca Gh Dumitrescu, pe langa Giulesti, a mai construit, intre altele, si gara din Bacau. A locuit in cartierul Unirii Tricolor, langa Gara Obor, pe strada Amiral Murgescu. A murit in anii 80. 

Joaca de-a inaugurarea.  

Lucrarile la stadionul CFR au inceput in 1936 si s-au terminat in acelasi an. S-au incheiat e un fel de a spune....In toamna 1936 GSP anunta ca „inaugurarea stadionului CFR se va face miercuri 30 septembrie dimineata...”. Rapidul ar fi trebuit sa inaugureze stadionul printr-un amical cu Admira Viena, campioana en-titre a Austriei, echipa de calibru pe atunci. Austriecii au venit la Bucuresti, au admirat Giulestiul, s-au lasat fotografiati chiar pe gazon, s-au minunat de cum arata – „stadionul vostru e unul dintre cele mai moderne din Europa” insa meciul (1-1) s-a jucat pe ONEF ! Presa de atunci nu explica motivele pentru care meciul care ar fi trebuit sa inaugureze Giulestiul s-a jucat pe ONEF. Vag, din diverse relatari, reiese ca n-ar fi fost toate lucrurile puse la punct.

Se vede treaba ca viata era la fel de fermecatoare in Giulesti si in 1936. Dupa ratarea acestui moment, ideea de a inaugura stadionul intr-un cadru festiv se pierde. Pana la sfarsitul lui 1936, Giulestiul gazduieste numai antrenamente si meciuri de pregatire. Pe 8 februarie 1937 presa mentioneaza un amical Rapid-Juventus 4-1 in Giulesti iar pe 14 februarie acelasi an, giulestenii au parte de o inaugurare. Nu a stadionului propriu ci a arenei din Ploiesti. Meciul care a inaugurat Stadionul Municipal din Ploiesti, denumit ulterior Ilie Oana, s-a jucat intre Tricolor CFPV si Rapid. Giulestenii au castigat cu 6-0. In ceea ce priveste Giulestiul, ziarele vremii notau pe parcursul anului 1937, in mai multe randuri, ca stadionul isi astepta omologarea. In cele din urma, fara vreun anunt prealabil, Giulestiul este omologat si gazduieste intr-un anonimat aproape total primul meci oficial recunoscut ca atare : Rapid-Jiul 2-0 (Pacurariu 43, Rafinsky 86) pe 27 noiembrie 1937 in ultima etapa a turului. Vremea cainoasa si radiodifuzarea derbyului Ripensia-Venus au adus in tribune doar 800 de spectatori. 

Ceferiada 1939

Conducerea Rapidului avea sa-si ia revansa in 1939, an in care Caile Ferate sarbatoreau 70 de ani de la inaugurarea primei linii de cale ferata realizata cu capital romanesc, Bucuresti-Giurgiu. Avand in vedere importanta de care se bucurau Caile Ferate in vremea aceea, evenimentul, intitulat Ceferiada 1939, a fost unul de mare amploare. Capete incoronate, diplomati, numerosi oaspeti straini au luat parte la evenimentul gazduit pe 10 iunie de stadionul Giulesti. In afara Ceferiadei, momentul 10 iunie 1939 a mai capatat o semnificatie. Conducerea CFR si cea a clubului Rapid au hotarat ca organizarea Ceferiadei inseamna totodata si inaugurarea oficiala a stadionului Giulesti. „O zi senina, lipsita de dogoare a facut ca afluenta la aceste serbari sa fie enorma. Tribunele sunt pline pana la ultimul loc. Se cifreaza la 20.000 de oameni numarul spectatorilor”, scria Timpul. 

Slujba divina s-a tinut pe gazon si a fost oficiata de Vicarul Patriarhiei. In mod normal slujba trebuia tinuta de Patriarh, dar Miron Cristea murise in martie iar noul Patriarh, Nicodim Munteanu avea sa fie uns ceva mai tarziu. Potrivit obiceiului vremii, Regele Carol al II-lea a ingenuncheat pe gazonul din Giulesti si a sarutat crucea. „Sosirea M.S. Regelui, a Marelui Voevod Mihai si a Principelui Paul al Greciei este salutata cu ovatiuni nesfarsite. Un ura formidabil rasuna din piepturile celor 20.000 de persoane cari ocupa vasta incinta a stadionului feroviar”. Alaturi de Carol al II-lea, la eveniment au mai luat parte viitorul rege Mihai, pe atunci Mare Voievod de Alba Iulia, printul Paul al Greciei, prim-ministrul Armand Calinescu, diplomati acreditati la Bucuresti, reprezentanti a 12 administratii de cai ferate din Europa, etc. 3728 de ceferisti, intre care 729 de sportivi, inclusiv fotbalistii, au defilat in fata lui Carol al II-lea care „a luat loc in frumoasa loja regala a stadionului”. Ziaristii remarcau faptul ca „suveranul si intreaga sa suita par neobositi” si au vizitat cu mare interes „cladirea propriu zisa a marelui stadion CFR Giulesti”.

        

Venerabilul Giulesti

Anul acesta batranul Giulesti implineste 78 de ani de la botez si e la fel de viu si de plin de viata ca in ziua in care pe gazonul sau pasea Regele Carol al II-lea. Giulestiul e poate stadionul cu cele mai multe si mai frumoase amintiri. I-au trecut pragul capete incoronate, sefi de stat, muzicieni celebri, diplomati, cantareti, poeti, filozofi, actori si scriitori. Ridicat din cheta facuta printre ceferisti, ranit in bombardamentul din 4 aprilie 1944, lasat in paragina in ziua de azi, la 78 de ani Bunicul Giulesti ramane teatrul romanesc al viselor, locul in care, spunea Ioan Chirila, „...greierele Rapid canta mereu iluzia ca fotbalul nostru ar putea fi mai bun decat este”.