Aurel Toma, spaima campionilor.

        -          Buna ziua. Va mai intereseaza subiectul Aurel Toma ?

     -          ....!?...

     -          Ma numesc Sorin Nistor, locuiesc in Brasov si sunt un urmas al lui Aurel Toma...

                     Acest dialog avea loc la inceputul lui iunie 2010. Cautam de mai bine de 2 ani sa aflu povestea unuia dintre marii boxeri ai Romaniei. Aveam informatii din diverse publicatii interbelice doar despre activitatea sa din Romania pana undeva spre sfarsitul anilor ’30. Dupa ce s-a stabilit in SUA parca o foarfeca nevazuta a retezat orice legatura dintre Toma si Romania. Schimbarile politice de dupa razboi au facut imposibila aflarea vreunei informatii despre el. Prin anii 50-60 tatal sau a trimis mai multe solicitari catre ambasadele Romaniei de la Paris si Washington fara a primi vreun raspuns. In anii ’80 jurnalistul, scriitorul si omul de teatru Mircea M. Ionescu a incercat si el, fara succes, sa afle ce s-a intamplat cu cel supranumit “Spaima campionilor”. In 1975, scriitorul George Mihalache i-a dedicat un capitol in cartea sa “Acei barbati minunati si manusile lor de box”, insa naratiunea decurge din lecturarea ziarelor vremii si este strict legata de cateva dintre meciurile lui Toma, fara detalii despre traiectoria vietii sale. Norocul a facut ca Sorin Nistor, cadru militar in Brasov si urmas al lui Aurel Toma sa descopere pe site-ul unei publicatii de limba romana din SUA postarea mea in care ceream sugestii despre cum as putea afla cate ceva despre Aurel Toma. Cu doar cateva zile inainte Sorin il descoperise navigand pe internet pe fiul lui Aurel Toma, Ronald Toma. Asa am deslusit in mare parte, la 100 de ani de la nasterea sa, epopeea boxerului Aurel Toma.

Cine a fost Aurel Toma.

        Aurel Toma s-a nascut pe 30 iulie 1911 la Babadag, intr-o familie cu 8 copii. Mama, Ileana, era din familie de bulgari iar tatal, Marin, se tragea din neam de oieri din zona Sibiului de unde venise in Dobrogea in a doua jumatate a secolului 19. In jurul lui 1924 Aurel pleaca la Bucuresti pe urmele fratelui sau mai mare, Valeriu, care deschisese o cofetarie in Piata Amzei. Cum si cand s-a apucat de box nu se stie exact. Se cunoaste doar numele antrenorului care l-a initiat in box : Petre Alexandrescu, unul dintre fondatorii scolii romanesti de box. Ofiter in armata regala, Alexandrescu a studiat la Paris unde a deprins tehnici de box si de jiu-jitsu. Revenit in tara a inceput sa-si impartaseasca din cunostintele acumulate in Franta, printre elevii sai numarandu-se si Regele Carol al-II-lea caruia i-a fost aghiotant si i-a oferit lectii de box si de jiu-jitsu. Petre Alexandrescu este autorul unui tratat de box intitulat “Manual de box pentru amatori, profesionisti, maestri de box, licee, scoli militare, societati si diferite organizatii sportive”. Documentul a fost tiparit in 1925 si poate fi citit la Biblioteca Academiei.         

Aurel Toma

Enciclopedia boxului mentioneaza primul meci profesionist al lui Toma in iunie 1931 la Bucuresti. “Maruntel de statura dar iute si foarte ambitios” il caracteriza Gazeta Sporturilor pe cel care avea sa devina de doua ori campion european al profesionistilor la categoria cocos in 1936 si 1938. Alaturi de Lucian Popescu, triplu campion european la musca, pana si cocos, Toma a marcat boxul romanesc si international in anii ’30. A fost primul boxer roman care a urcat in ring la Madison Square Garden si totodata singurul roman care si-a construit o cariera in boxul profesionist american.

Afirmarea in Franta

        Dupa o serie de meciuri disputate in tara, in decembrie 1932 Aurel Toma ia drumul Parisului impreuna cu mai multi boxeri romani. In Romania conditiile de pregatire erau precare iar un nume in lumea boxului nu-si putea face decat luptand in tari cu traditie in acest sport. “Parisul insemneaza idealul spre care toti boxerii nostri holbeaza ochii si intind mecanic mainile ca spre un miraj unic si salvator. Pentru toti, Parisul e cheia succeselor, a consacrarii si a imbogatirii”, nota GSP. 

Dupa un meci demonstrativ in care impresioneaza contra campionului mondial Victor Young Perez, lui Toma i se ofera un prim adversar in persoana filipinezului Joe Mendiola. Arbitrii vad egalitate iar romanul atrage atentia presei. Boxe scrie :”Toma este unul dintre cei mai buni cocosi ai Europei”. Intr-o vreme in care boxul era rentabil pentru toti numai pentru boxeri nu, Toma e nevoit sa accepte un meci cu francezul Maurice Huguenin, “Printul ko-ului”, in conditii ireale. E anuntat despre meci cu 2 ore inainte de gala in timp ce se afla in plin antrenament. Accepta, pierde la puncte dupa 10 reprize dar castiga respectul presei si al publicului. L’Auto, bunicul cotidianului L’Equipe, scria ca pe drumul catre vestiare “Toma a fost ovationat de spectatori care l-au bombardat cu flori si i-au strecurat in palme bani si ciocolata”. Dupa ce, la inceputul lui 1934, ii invinge pe cocosii francezi Etienne Mura si Henri Sanchez, L’Auto constata ca “Toma boxeaza cand stiintific, cand bataios”, iar campionul european la musca, Praxille Gyde, uimit de forta romanului refuza sa-si puna centura in joc in fata acestuia. In aprilie 1934, noul sau manager Georges Leclerc, ii aranjeaza un meci la Manchester cu titlul pe masa contra campionului mondial al categoriei musca Jackie Brown in fata caruia pierduse anterior la puncte, dupa o disputa foarte stransa. Toma e insa lipsit de sansa. E obligat sa revina in tara pentru a-si satisface stagiul militar. Leclerc intervine pe langa ministrul roman de externe Nicolae Titulescu, aflat la Paris, cerandu-i o pasuire, insa totul e in zadar.

Revenirea in Franta si cadoul lui Renault.

           Dupa catanie, “Tomiţă” cum ii spuneau prietenii, revine in Franta hotarat sa devina numarul unu in Europa. Sanchez, Barras, Perez,  Pladner, Huat, Cotti si Angelman, campion mondial la musca, se inclina pe rand in fata romanului. L’Auto descopera in Toma “unul dintre cei mai stilati boxeri din cati am vazut vreodata pe ring”. Pe 7 martie 1936, la meciul cu Eugene Huat poreclit Pisica-Tigru, fost campion european si mondial, asista si industriasul Louis Renault pentru care Toma lucra ca sofer si ca mecanic auto. In fata a 8000 de spectatori in delir, romanul il mitraliaza timp de 10 runde pe Huat si obtine o indiscutabila victorie la puncte. Entuziasmat, Louis Renault il imbratiseaza pe roman chiar pe ring si ii promite un cadou deosebit. Peste trei zile Toma devenea proprietarul unui automobil....Renault.  

Cadoul lui Renault

Aurel Toma, campion al Europei.

             Seria de victorii il aseaza pe Aurel Toma in postura de chalenger la titlul european detinut de Joseph Decico. Francezul accepta sa boxeze la Bucuresti pentru o bursa de 20.000 de franci. Toma primeste numai 5000. Apropierea meciului cu Decico programat pentru 26 iulie 1936 starneste o emulatie deosebita in Romania. Revenit in tara pentru pregatire, Tomita tine prima pagina a ziarelor. E urmarit pas cu pas de jurnalisti si de admiratori. Celebritatea sa atinge cote maxime astfel incat e invitat sa dea lovitura de incepere a amicalului Ripensia - FC Liverpool. Printre nenumaratele ore de antrenament Toma isi gaseste timp sa declare :”Tintesc un singur lucru...gloria ţărei pe ale carei meleaguri m-am nascut”. Stabilit pentru 26 iulie in aer liber, pe arena Venus, meciul cu Decico e amanat pentru 27 din cauza vremii nefavorabile. Unii dintre spectatorii veniti la stadion pe 26 dorm acolo in asteptarea intalnirii de a doua zi. Pe 27 iulie 1936 arena Venus geme de lume. Pentru prima data in istoria sa postul national de radio transmite in direct un meci de box. In tribune sunt aproape 20.000 de spectatori. Printre ei si tatal sau, care asista pentru prima oara la un meci al fiului. 

Primele doua runde sunt echilibrate. Francezul, cu alura de star de cinema, iute si tehnic, face o impresie teribila. Cu toatea astea in repriza a treia se duce cuminte la podea dupa o dreapta la barbie. Urmatoarele 3 runde sunt dominate de francez, insa cand toata arena inghetase cu “Hai Tomita” pe buze, romanul revine si o cascada de lovituri se revarsa asupra lui Decico. Atacurile sale sunt atat de violente si de numeroase incat da senzatia ca de abia ar fi inceput meciul. George Mihalache descrie finalul rundei a 11-a in cartea sa :”Loviturile cele mai naprasnice pe care le-au vazut vreodata bucurestenii se opresc toate in Decico, care, coplesit de aceasta alura infernala, se retrage spre coltul lui si-si lasa bratele in jos, infrant. Tassin, managerul sau, care tinea buretele pregatit de vreo doua minute...il arunca in ring. Decico a renuntat la lupta si la titlul european ! Arena Venus a devenit un iad. Un strigat urias e scandat de mii de voci :< Toma Aurel !...Campionul ! Cu bratele larg desfacute spre cerul de iulie, Toma Aurel cheama parca toate stelele sa lumineze cel mai mare triumf al vietii sale « 

La cateva zile dupa meci avea sa fie decorat de Regele Carol al II-lea cu care avea o stransa legatura. Aurel Toma ii acordase lectii de box Principelui Mihai si fusese o perioada soferul personal al Regelui.

Aurel Toma premiat de Regele Carol al II-lea. 

Prima aventura dincolo de Atlantic

            Incoronat drept cel mai bun cocos al Europei, Tomita se intoarce in Franta unde mai bifeaza doua victorii insa visul de a boxa in SUA nu-i da pace. Renunta la a-si mai apara centura europeana, se imbarca pe pachebotul Normandie si in decembrie 1936 pune piciorul pe pamant american. In 4 luni ii rapune pe Librandi, Hook, Martin si Archibald. Informatiile despre meciurile sale ajung greu in tara, la cateva saptamani dupa disputare. 

Cel care face oficiile de ofiter de presa si comunica telefonic sau in scris succesele lui Toma este locotenentul Alexandru Papană, bober si aviator de exceptie, participant la vremea aceea la demonstratii aviatice in SUA si nelipsit de la partidele compatriotului sau. Richard Librandi scapa din mainile romanului datorita publicului care cere oprirea meciului pentru inferioritate. Meciul cu Archibald, care in 1938 avea sa cucereasca titlul de campion mondial la pana, se disputa la Madison Square Garden, astfel ca Toma, invingator la puncte, devine primul roman care boxeaza in templul boxului american. Dupa Toma, avea sa mai incerce o cariera in SUA, un alt roman, Milica “Milo Theodore” Teodorescu care intre 1938 si 1946 dispută o sumedenie de meciuri in America, inclusiv la Madison, dar fara mare succes. Precursorul lui Aurel si Milica este insa Costica Alexandrescu, alias Johnny Alex, prezentat de Gazeta Sporturilor in anii ’30 drept “primul boxer profesionist al Romaniei”. In peste 30 de meciuri, conform enciclopediei boxului, Alexandrescu a boxat intre anii 1913 si 1924 numai in afara Romaniei, in Franta, Anglia, Canada si Statele Unite. Dupa cele 4 victorii repurtate in SUA, Toma se intoarce pe batranul continent. Motivele ? Relatiile tensionate cu promotorii americani care ii ofereau burse foarte mici, viata scumpa precum si propunerile repetate, refuzate vehement, de a tranti meciuri venite din partea mafiei pariurilor.

Din nou campion european

                Bucurestiul, Parisul si Londra il primesc cu bratele deschise pe cel poreclit “Spaima Campionilor”. In 6 luni, romanul isi trece pe raboj inca 7 victime, intre care si Decico pe care il deposedase anterior de titlul european. Victoria contra lui Decico ii ofera sansa de a boxa din nou cu centura europeana pe masa. Neinvins din octombrie 1935, in 21 de meciuri consecutive, Aurel Toma urma sa dea piept la Bucuresti, pe 5 iunie 1938, cu italianul Gino Cattaneo. Meciul are loc tot pe arena Venus iar reteta e la fel de consistenta ca in urma cu 2 ani....aproape 20.000 de oameni iau cu asalt stadionul. 

Pana in repriza a 8-a meciul e echilibrat insa romanul are ambele arcade deschise. Italianul l-a lovit de doua ori cu capul si a fost avertizat. Dupa a doua lovitura incasata managerul Leclerc incearca sa-i opreasca hemoragia si ii cere sa abandoneze. George Mihalache istoriseste :”Toma (...) vede ca prin ceata chipul palid si impasibil al italianului si se pomeneste urland :<Mor pe ring dar nu ma las ! > Se repede spre Cattaneo ca un uragan....Gino incaseaza zeci de croseuri la cap si...in culmea furiei recurge la aceeasi arma...loveste din nou cu capul in arcada dreapta a lui Toma ! Medicii sar in ring iar arbitrul Pippow pronunta decizia :”invingator prin descalificare.....Aurel Toma !”. Dupa meci Pippow avea sa declare ca pe foile de arbitraj romanul era in avantaj in momentul descalificarii italianului.

Cap de linie pentru Benny Lynch

             In toamna ’38 proaspatul campion european da piept la Londra cu dublul campion european si mondial la musca, scotianul Benny Lynch. Mai tanar cu 2 ani decat Toma, scotianul Lynch era considerat un pugilist inegalabil. Mii de oameni au umplut pana la refuz Earl’s Court Arena pentru a-si vedea idolul. “Pentru Toma e cel mai greu meci al carierei”, scria Gazeta. Avea sa fie insa ultimul meci pentru Lynch. “Boxul navalnic al fiului de taran din campul Baraganului i-a cucerit pe spectatorii englezi”, nota GSP pe 6 octombrie 1938. 

Toma castiga prin ko in repriza a 3-a in fata unui public inmarmurit, dupa nici 7 minute de lupta. A fost primul si singurul ko suferit de Lynch in cariera. Dupa acest meci s-a retras. Faima lui Lynch, mort in 1946, a fost atat de mare si s-a perpetuat consecvent in timp, incat undeva dupa anul 2000, BBC a realizat un documentar despre viata sa ! Productia exista pe internet iar cele cateva zeci de secunde in care Toma boxeaza cu Lynch reprezinta singurele imagini filmate in care apare campionul roman, disponibile intr-un spatiu public.

Adio Europa

         Dupa victoria contra lui Lynch lui Toma ii este impus ca adversar spaniolul Baltasar Sangchili. Conditiile promotorului Dickson sunt insa de neacceptat. Meciul urma sa se dispute in sala Wagram din Paris, locatie care putea primi un numar redus de spectatori iar lui Toma i se propune sa primeasca in loc de o suma fixa, 20% din incasarile galei. Cum Sangchili nu mai reprezenta o atractie pentru publicul francez din cauza rezultatelor, Toma refuza, pierde din nou titlul european fara a si-l apara si in acest timp continua sa impresioneze publicul britanic cu doua victorii la Len Hampston si Teddy O’Neill. Sangchili boxeaza pentru titlul european la musca impotriva lui Angelmann, invinsul romanului din 1936 si cedeaza dupa 4 reprize. Toma e boicotat de promotorul Dickson, atotputernic in Franta si se vede nevoit sa accepte un meci in conditii speciale. In noiembrie 1939 boxeaza cu un anume Burns, mai greu cu 3 kilograme decat el. Desi il trimite de 2 ori la podea englezul e declarat invingator, infrangere confirmata de managerul Leclerc pentru Gazeta Sporturilor. Pentru prima oara insa, pe Toma incep sa-l supere mainile...Stra-stranepotul sau Sorin Nistor avea sa dezvaluie ca intreaga familie sufera de poliartrita reumatoida degenerativa....In august 1939 Leclerc reuseste sa-i ofere romanului al treilea meci de titlu european, la Berlin, in compania austriacului Ernst Weiss. Cu o bursa de 25.000 de franci in buzunar, Toma il trimite la podea pe austriac inca din prima repriza. Il domina categoric insa in rundul 8 trimite o directa in capul acestuia si isi fractureaza mana. Rezista pana in repriza a 11-a din 15 cand e silit se abandoneze. A fost ultimul meci disputat de Aurel Toma in Europa undeva avea sa revina cativa ani mai tarziu in conditii cu totul si cu totul speciale.

Din nou in America

           Toamna ’39 il gaseste pe Toma din nou in SUA in cautarea unui vis neimplinit....acela de a deveni campion mondial. Boxeaza la New York, Savannah, Oakland, San Francisco sau Philadelphia. Incet, incet capteaza atentia presei americane. New York Times, Oakland Tribune, El Paso Herald-Post, Salt Lake Tribune, samd, relateaza despre ispravile romanului. Pana in iulie ’42 Enciclopedia boxului mentioneaza in contul lui Toma 9 victorii, 5 infrangeri si 3 rezultate de egalitate. Neintelegerile cu promotorii extrem de hrapareti, bursele foarte mici, costurile ridicate ale vietii zilnice il obliga sa-si gaseasca de lucru in paralel cu antrenamentele pentru a se intretine. Visul de a lupta pentru titlul mondial e din ce in ce mai indepartat. In tara, din cauza razboiului, vestile despre el ajung din ce in ce mai greu. Gazeta anunta cateva dintre rezultatele sale la luni de zile dupa disputarea meciurilor.

Razboiul

            La inceputul anilor ’40, in conditii neclare Toma obtine cetatenia americana. In ‘42, printre angajamentele de profesionist participa la meciuri demonstrative in unitati ale armatei americane, iar in martie 1943, la 32 de ani, se inroleaza ca infirmier in regimentul 802 anti-tanc.

Aurel Toma pe front.

 Potrivit certificatului de lasare la vatra “...ajutorul medical Toma Aurel a servit 20 de luni in teatrele de operatiuni din Europa oferind ingrijiri medicale soldatilor raniti pe campul de lupta, asistand cadrele medicale in timpul operatiilor chirurgicale, carand militari raniti la punctele de prim ajutor”. Intre altele a revenit in Franta unde s-a consacrat ca boxer luand parte la debarcarea din Normandia. Pentru acte de bravura pe campul de lupta a fost medaliat de doua ori.

Certificat de lasare la vatra

Gong final

           Este demobilizat in decembrie 1945, iar in februarie ’47, la 36 de ani, revine in ring probabil in special din motive de ordin financiar. Pana in aprilie ’48 pierde 4 meciuri, castiga 5 si termina unul la egalitate. Per total palmaresul sau in SUA este pozitiv - 19 victorii, 9 infrangeri si 4 egaluri. Pana in ziua de astazi Aurel Toma este singurul roman cu palmares pozitiv in boxul profesionist american. Dupa incheierea carierei lucreaza aproape 20 de ani ca bellboy in industria hoteliera. Se casatoreste in 1955 cu o rusoaica....Sonia Domasheuskaya, cu care avea deja un fiu, Ronald, de 10 luni. Mariajul dureaza doar 5 saptamani.....Aurel obtine ulterior custodia copilului pe care il va creste singur. Sonia moare in 1958 iar 11 ani mai tarziu Aurel sufera un grav accident de masina. In 1971 se pensioneaza cu sanatatea subrezita de accident si de anii de box in care a fost obligat sa infrunte de multe ori adversari din categorii superioare. Din 1973 trece intr-o lume numai a lui. Nu mai recunoaste pe nimeni, nici macar pe fiul sau...Din pricina repetatelor pierderi de memorie este adus acasa de nenumarate ori de politistii care il gaseau ratacind pe strazi fara nici o tinta. Obsdedat parca de slujba pe care o avusese 20 de ani, in fiecare dimineata se imbraca la costum si impacheta toate lucrurile din casa pe care le aseza in dreptul usii de la intrare, ramanand stana de piatra langa ele. Pentru Aurel Toma ultimul gong a batut pe 25 august 1980 cand, ratacind din cauza bolii in miez de noapte pe o strada din Oxnard, California, avea sa fie lovit mortal de o masina. Avea 69 de ani. Si-a gasit linistea in cimitirul Riverside la mii de kilometri de Babadagul natal unde singurul lucru care mai aminteste de cel supranumit “Spaima Campionilor” este sala de sport din localitate care ii poarta numele.