Craciunul este un
comar ! Stiu ca suna ingrozitor. Suntem obisnuiti sa spunem ca Nasterea
Domnului e o sarbatoare si pentru sarac si pentru bogat. Că ne face mai buni, că e momentul din an cel mai
asteptat de copii, că vine Moşul...Sunt texte pe care le auzim an de an, mai
ales dupa 1989. Pentru unii
romani insă, Craciunul nu inseamă altceva decat lacrimi si durere. Să ma
explic : Florin, Bogdan, Cristi si Petre erau in decembrie 1989 niste baieţi ca
brazii, plini de viaţă, care făceau sport de performanţă. Jucau rugby !
Sportul acela, pentru unii greu de inteles, in care, dupa ce sportivii se luptă
precum niste gladiatori, la final îşi dau mâna si se aplaudă reciproc ;
« un sport de golani practicat de domni », aşa l-au definit englezii.
La fel ca multi ani puştani, in decembrie 1989, Florin, Bogdan, Cristi si Petre
au iesit in strada strigand “Jos Ceauşescu !”. Aşa i-a dus pe ei mintea ! Aveau
intre 19 si 20 de ani si de abia ieşiseră din juniorat. Florin Butiri, Bogdan
Stan si Petre Astafei jucau la Rapid, iar Cristi Toporan la Energia. După
Craciun, toţi patru se reuneau in Cimitirul Tineretului, denumire
cutremurătoare, pe care a purtat-o timp
de cateva luni, in 1990, actualul cimitir al Eroilor Revolutiei de langa Bellu.
Toporan a murit împuşcat in strada in conditii neelucidate, Stan a fost doborât
de gloanţe pe langă TVR, Astafei a pierit in Piaţa Palatului iar Butiri a fost
secerat pe strada Nuferilor, in vreme ce încerca sa salveze o familie dintr-un
bloc incendiat.
 |
| Cimitirul Tineretului. Cristi Toporan |
Dintre toti, Butiri a avut si cel mai tragic sfarsit. Un glonţ
in stomac, si altul in picior. Se întâmpla pe 23 decembrie 1989. Muntele de
aproape 2 metri, cu plete cârlionţate, dupa care întorceau capul fetele ca după
soare, se prabuşea împuşcat de-nu-se-stie-unde, de-nu-se-stie-cine. Era o mare
speranţă a rugbyului romanesc. Juca flanker si era evident, chiar si pentru
ochiul unui profan, un mare talent. Pe 26 decembrie, cand i-am vazut numele pe
ecran intre mortii Revolutiei am inceput sa râd ca un idiot ! Am suferit un
şoc. Nu-mi venea sa cred. Nu-mi puteam imagina că omul ăla care ma imbratişase
la propriu atata vreme, eu linia a doua, el flanker, (cei care cunosc rugby
stiu ce spun) nu mai era. Nici mama nu ma tinuse in brate 4 ani, cat am jucat
impreuna cu Butiri ! Amanuntele pe care le-am aflat ulterior au fost si mai
cutremuratoare. Fusese impuscat in picior si in abdomen. Acestui monument de
barbaţie, sportivitate si camaraderie i se amuptase piciorul. Marele talent al
rugbyului romanesc (opinia antrenorilor vremii), la 1,97 si 110 kg, ar fi fost
constrâns să-şi petreacă restul vietii intr-un cărucior ! Glontul încasat in stomac, dupa unele informatii, un glont neconvenţional, i-a fost însă fatal. Impuscat
pe 23 decembrie, a murit pe 26, in a doua zi de Craciun.
 |
| Florin Butiri, primul din stanga sus |
Tot in zilele
Craciunului ’89 au fost dusi la groapa Toporan, Stan si Astafei. Cimitirul
Tineretului.....Ireala denumire.....In primavara ’90 Clubul Rapid a asezat o
cruce in fata stadionului in memoria celor 3 rugbysti ai sai – Butiri, Astafei
si Stan. Astazi, la 26 de ani de la Revolutie, foarte putini mai stiu cine au
fost cei 3 adolescenţi care zambesc din fotografiile postate pe cruce. Despre
Toporan, nici atat...Zdrobită, umilită, disperată de pasivitatea statului roman
care n-a fost in stare sa-i spuna cine i-a ucis fratele nici pana in ziua de
azi, Galina Astafei, (argint in ’92 la Barcelona la saritura in inaltime), a
abandonat Romania si s-a stabilit in Germania. In 2008, parintii lui Florin
Butiri au reusit sa obtină o sentinţă care condamnă statul roman pentru faptul
ca nu si-a dat in nici un fel silinţa sa afle cine le-a stins lumina ochilor in decembrie 1989. Institutiile sportive de resort nu fac nici o
referite la puştii morti pe baricadele Revolutiei, desi rugbyul este singurul
sport care a dat jertfe, la propriu, pe altarul democratiei. Parinţii morţilor traiesc de 20 de ani, in
fiecare an, un Craciun de cosmar, Craciunul cand si-au dus la groapa copiii. Si
atunci, in anul de gratie 2015, stai si te intrebi uitându-te la ce se intampla
in jurul tau, oare a meritat ?
