Ronda Rousey este cea mai pricepută, cea mai celebră și cea
mai admirată luptătoare din lume. Cu aceste lucruri sunt de acord inclusiv cei
care nu o plac pe Ronda. Foarte puțini știu însă că luptătoarea americană a
fost inventată de un român. Numele său este Leo Frîncu.
Campion de lupte,
salahor, antrenor de top
 |
| Leo Frîncu |
Până la un punct, povestea lui Leo Frîncu e una, întrucâtva,
clasică, des întâlnită mai ales în România anilor ‘90. Sătul, la fel ca mulți
alți români, de inerția în care se zbătea societatea românească la un deceniu
după Revoluție, bucureșteanul Leo Frîncu s-a strecurat pe prima portiță
deschisă către civilizație și către libertate. Iar portița aceea l-a dus în
Statele Unite. Născut în 1976, era practicant de lupte greco-romane de la 6
ani. Fusese dus la sală de un profesor care îi era vecin. Și i-a plăcut !
Luptele îi dădeau independență, îi arătau că poate fi pe propriile-i picioare,
că se poate descurca de unul singur. Încrederea în sine dobândită prin lupte
l-a făcut să viseze. Ca orice copil crescut în bezna Epocii de Aur, căuta să-și
imagineze cum e să trăiești într-o societate democratică. Visul de a ajunge în
lumea liberă a început să prindă rădăcini pe la finele anilor ’80. “Un luptător
mai vârstnic fusese în Republica Democrată Germană la un concurs, adică nu în
vreo țară capitalistă, și mi-a povestit cum stăteau lucrurile pe acolo. Rezulta
că era o cu totul altă viață. Dacă în Germania de Est se trăia așa, îmi
imaginam cum era într-o societate capitalistă. Îmi doream să plec, să fiu
liber, să mă exprim cum vreau eu”, povestește Frîncu. “Pentru mine, plecarea
din România era echivalenta cu câștigarea libertății și am încercat să-mi câștig
această libertate prin sport. Gândeam că dacă ajung cel mai bun din țară pot
pleca și pot realiza ceva în altă parte”. Campion mondial de juniori în 1994, Leo Frîncu
a făcut parte din lotul național de greco-romane vreo 10 ani. Pe plan național
a câștigat tot la fiecare categorie de vârstă însă a ratat calificarea pentru
JO de la Atlanta 1996. Deși își jurase că se va califica pentru Sydney 2000,
n-a mai fost cazul. În 1999 a ajuns în SUA unde s-a pus pe picioare după o
perioadă de tranziție în care nu s-a sfiit să facă până și cele mai mărunte
slujbe. “Aici, înainte de a face ce-ți place, trebuie să ai o slujbă, să
produci niște bani ca să ai din ce trăi. De abia apoi ajungi, eventual, să faci
ce ți-ai propus. Eu am spălat inclusiv vase la negru până m-am pus pe picioare.
După ce am devenit stăpân pe situație mi-am reluat antrenamentele, am început să
îmi fac o clientelă ca antrenor de fitness și, totodată, m-am apropiat de lotul
de lupte al SUA. În 2006 mi-am cumpărat o sală de fitness în Los Angeles unde antrenam
în special sportivi. Într-o bună zi m-am trezit la ușa sălii cu Ronda Rousey.
Era prin 2009”.
 |
| Leo Frincu |
Ospătărița medaliată
olimpică
 | |
| Frincu, primul din dreapta sus |
Atunci când a apărut la ușa sălii lui Leo Frîncu, Ronda
Rousey lucra ca ospătăriță. În 2008, la Beijing, cucerise medalia de bronz la
judo, categoria 70 de kg însă în afară de un pic de glorie nu mai agonisise
cine știe ce de pe urma acestui success. “În SUA nu se acordă rente pe viață
medaliaților olimpici”, spune Leo Frîncu. “Dacă ai luat o medalie primești un
pic de bani și atât. Dacă ai sponsori care să-ți valorifice imaginea te-ai
scos, dacă nu, revii în pluton. Când a venit la mine la sală, Ronda nici nu știa
ce înseamnă mma. N-avea nici adidași în picioare, n-avea nimic ! O trimiteam
din când in când, între slujbă și antrenament, să doarmă la mine acasă. După câteva
săptămâni de pregătire mi-am dat seama că fata e tare rău. Văzând ce potențial
are, mi-am propus s-o fac luptătoare de mma – arte marțiale mixte. Ea vroia dar
mai trebuia s-o conving și pe maică-sa care nu era ușor de dus cu vorba pentru
că era și ea fostă campioană de judo, așadar știa cu ce se manancă sportul de
contact. Am scos-o în oraș la cină, i-am povestit câte-n lună și în stele și, în
cele din urmă, se pare că am fost suficient
de persuasiv căci a fost de acord să-și lase fiica pe mâna mea în ciuda faptului că ea
ar fi vrut ca Ronda să meargă la o facultate. I-am promis c-o să fie cea mai
bună din lume și i-am zis așa :<Dă-mi un an iar dacă într-un an Ronda nu
face carieră in mma o iei și o trimiți la școală. Timp de un an îi plătim tot și
o și antrenăm, îți garantez !> Și a fost de acord”. Astfel s-a format duetul Frîncu-Rousey. În ochii românului,
Ronda era un soi de nestemată neșlefuită. “Avea talent, era naturală în ceea ce
făcea, nu era deloc crispată iar antrenamentele veneau ca un fel de terapie
pentru ea. Făceam cu ea pregătire fizică, mentală, puneam la punct planul de
antrenament, o pregăteam pe partea de lupte și coordonam celelalte antrenamente
specifice mma-ului. Se vedea că e o judoka de valoare iar ea avea încredere în
mine și mă asculta. Orice îi spuneam să facă făcea iar rezultatele nu au întârziat
să apară. După câteva meciuri la amatori, în martie 2011, a pătruns în promoția
Strikeforce iar peste un an devenea campioana diviziei feminine a aceastei
promoții. După ce a luat titlul în Strikeforce m-am dus la maică-sa și i-am
spus :<mi-am ținut promisiunea față de dumneavoastră !>”.
Ronda number one
În vara 2012, promoția Strikeforce, având-o în portofoliu pe
Ronda Rousey, a fost înghițită de gigantul UFC. Până la ora înregimentării Rondei,
UFC – The Ultimate Fighting Championship – fusese o promoție eminamente
masculină. Practic UFC a luat-o pe Ronda pentru ca pe umerii săi să fondeze
divizia feminină a promoției, ceea ce s-a și întâmplat. Pe 23 februarie 2013,
la Anaheim, Ronda Rousey debuta în UFC cu o victorie prin armbar în prima
repriză în fața lui Liz Carmouche și devenea prima campioană a fetelor în cea
mai puternică, bogată și celebră organizație de arte marțiale mixte din lume. A
fost ultimul meci al Rondei cu Leo Frîncu în postura de antrenor. “Imediat după
ce a luat titlul în UFC, Ronda a luat-o razna. Ajunsese vedetă și nu mai era
ascultătoare, nu mai făcea ce îi spuneam. La un moment dat am pus-o să facă un
exercițiu. Mi-a aruncat o privire ofensată ba chiar încărcată de ură și a
plecat. Mi-am dat seama că aia a fost ultima sesiune de pregătire cu Ronda. A
plecat și nu m-a mai sunat. Pur și simplu nu mai suporta să-i spună cineva ce să
facă. Vroia să fie ea cea care decide totul. Cred că a ajuns în punctul ăsta și
pentru că are o proastă părere despre sine. Mereu a simțit că trebuie să
dovedească ceva, că merită să aibă succes.Înainte de a intra în cușcă avea o
motivație extraordinară, te privea de parcă ar fi vrut să te ucidă. În mintea
ei, cel care îi stătea în față era inamicul numărul 1. Ea a avut permanent o
doză serioasă de ură pe care nu s-a sfiit s-o arate. Cred că manifestarile ei
au legatură și cu trauma prin care a trecut în copilarie când tatăl ei s-a
sinucis. În orice caz, după meciul cu Liz Carmouche nu s-a mai antrenat cu mine
însă a continuat să trăiască din ce acumulase la mine în sală inca vreo 2 ani”.
Din februarie 2013, de la debutul în UFC, și până în august 2015 Ronda Rousey a
obținut în total 6 victorii, dintre care 3 prin armbar, tehnică devenită
specialitatea casei. “Ronda face armbarul de la 3 ani”, explică Leo Frîncu. “E
o tehnică pe care a învățat-o de la maică-sa. O stăpânește foarte bine și o
aplică des și cu mare usurință și eficiență”. În noiembrie 2015, după 5 ani de
invincibilitate la amatori și la profesioniști, Ronda Rousey a suferit prima înfrângere
din carieră. A fost facută ko de Holly Holm la UFC 193. “Îi dau 50% șanse să-și
recupereze titlul”, spunea Leo Frîncu la începutul lunii decembrie 2016. “În momentul de față,
Ronda are nevoie de pregătire mentală nu fizică. Nu știu dacă mental e refăcută pentru a câștiga. Am mai vorbit la
telefon și se plângea că antrenorul se poartă urât cu ea”. Și Leo Frîncu a avut
dreptate ! Ronda a revenit în octogon pe 30 decembrie la UFC 207, gală
programată la Las Vegas, și a pierdut prin tko în fața braziliencei de 28 de
ani Amanda Nunes. Ronda a cedat în prima repriză după doar 48 de secunde de
luptă, în urma unei rafale de pumni expediate de Nunes. Practic, Ronda nu a reușit să plaseze nici o
lovitură, înregistrând a doua înfrângere a carierei și demonstrând totodată că
afirmațiile lui Frîncu legate de ea sunt sunt corecte. Eșecul din disputa cu
Amanda Nunez nu a știrbit însă cu nimic din popularitate Rondei.
Megastarul Ronda
Odată cu ascensiunea în Strikeforce și apoi în UFC, pentru
Ronda au început să apară și numeroase contracte în lumea filmului. Între 2011
și 2016 a primit 6 roluri în filme precum The Expendables sau Furious 7 iar în
2017 vor fi lansate alte două producții cu Ronda Rousey în distribuție. “Adevărul
e că Ronda este un megastar în SUA”, spune Leo Frîncu. “Personalitatea ei a
transformat-o în vedetă. E un megastar în SUA și nu numai. Are o popularitate
foarte mare, poate similară cu cea a lui Floyd Mayweather. Au cam același
public. Cine îl știe pe Floyd automat o știe pe Ronda, doar că el face mai mulți
bani. Să nu vă închipuiți însă că Ronda câștigă doar de-o cafea. Când ajungi un
superstar așa cum e Ronda acum, poți impune anumite regului. La fiecare gală,
pe lângă bursa de meci, ea primește un anumit procent din vânzările în
pay-per-view așa că ajunge lejer la o sumă cu 7 cifre. Apoi a început să câștige
bine și din actorie. Sunt două tipuri de actori. Cei care știu să faca actorie și
alții care sunt niște figuri populare. Ea se încadrează în a doua categorie. A
ajuns să joace în filme pentru că are public și e urmărită. E foarte populară și
a primit roluri de acțiune, pe specificul ei, în care intră cu ușurință”. În cele 7 gale UFC în care Ronda Rousey a
luptat din februarie 2013 până în noiembrie 2015, s-au vândut între 375.000 și
1.100.000 de unități de pay-per-view. Pretul pentru o unitate de ppw pleaca de la 50 $. In gala din 30 decembrie 2016 in care a pierdut in fata Amandei Nunez, Ronda a avut, conform presei americane, o bursa de meci de 3 milioane de $ la care se adauga procentul din vanzarile pay-per-view, in vreme ce brazilianca a primit doar 200.000 $.
Leo Frîncu a lucrat, între alții, cu Lucian Bute și cu campioana
mondiala de kempo Cristiana “Mongol” Stancu. “Cu Bute am lucrat înaintea unui
meci, acum câțiva ani, însă apoi nu m-a mai căutat. Probabil că nu i-a plăcut
ceea ce i-am spus”. În prezent Leo Frîncu lucrează la o carte despre felul în
care se obține performanța, carte bazată pe experiența personală.
 |
| Leo Frincu si Lucian Bute |
Mama Rondei Rousey, AnnMaria de Mars, a fost prima campioană
mondială de judo a SUA, titlu cucerit în 1984, în vreme ce Ronda a devenit
prima femeie care a cucerit o medalie olimpică pentru Statele Unite la judo.
Ronda a obținut medalia de bronz în 2008 la Beijing, la categoria 70 de kg. Tot
la Beijing și tot la judo, românca Alina Dumitru câștiga aurul olimpic la 48 de
kg.
În februarie 2016, presa americană prelua o declarație
incredibilă a Rondei Rousey, care dezvăluise în emisiunea tv The Ellen Show,
ținută de actrița Ellen DeGeneris, că după prima înfrângere a carierei suferită
în fața lui Holly Holm i-a trecut prin cap să se sinucidă. “După meci, zăceam într-un
colț în cabinetul medical și mă gândeam că dacă nici luptătoare nu mai sunt,
atunci nu mai sunt nimic. Pur și simplu stăteam acolo și mă gândeam că aș putea
să mă sinucid chiar în clipa aia. Mă gândeam că nimeni nu mai dă doi bani pe
mine dacă nu mai sunt în stare să fiu nici măcar luptătoare”.
