Nadia Comăneci a
fost si este si in ziua de astazi un exemplu de nota 10. Din momentul în care
exercițiul ei perfect de la Montreal ’76 i-a adus faima mondială, fetițele din
toată lumea și-au dorit să-i calce pe urme. Cele care nu au avut șansa să intre
într-o sală de gimnastică, au avut măcar ocazia să se joace cu o păpușă Nadia.
În 1978, la un
an și jumătate după Jocurile Olimpice de la Montreal, compania americană
Caramma Productions din Elmwood, statul Connecticut, s-a adresat Federației
Române de Gimnastică solicitând dreptul de a produce și de a comercializa
păpușa Nadia Comăneci. După evoluția senzațională de la Montreal ’76, popularitatea
româncei atinsese cote incredibile. Era, fără doar și poate, cea mai cunoscută
și îndrăgită sportivă a planetei. Nadia reprezenta un simbol al succesului, al
ambiției, al capacității omului de a-și depăși limitele. Notele de 10 obținute în concursul olimpic de gimnastică de
la Montreal, evoluțiile nemaivăzute, inocența sa, cuceriseră întreaga planetă.
În acest context, firma Caramma Inc și-a propus să producă păpușa Nadia
Comăneci.
Americanii bat palma cu FR
Gimnastică
În acest scop, la 16 martie 1978,
Caramma Inc. a încheiat un contract cu Federația Română de Gimnastică, semnat
pentru partea americană de Claudio Caramma, iar pentru partea română de
secretarul general de atunci, Nicolae Vieru, și de șeful Comisiei
Economice, Aurel Stoian. Documentul, obținut din arhivele Consiliului pentru
Studiul Arhivelor Securității Statului, prevedea drepturile și obligațiile
celor două părți. Astfel, Federația se obliga să cedeze “în exclusivitate și
pentru totdeauna, toate drepturile de fabricare, distribuire și publicitate a
păpușii Nadia Comăneci și a accesoriilor sale”. Caramma Inc. căpăta totodată
dreptul “unic și exclusiv de a tipări, difuza și vinde în SUA o carte poștală
cu fotografia și numele Nadiei Comăneci”. Federația dădea asigurări că
“este unicul proprietar al tuturor drepturilor în vederea punerii pe piață a
unei păpuși Nadia Comăneci și are dreptul și autoritatea deplină și unică să
transmită drepturile garantate prin prezentul document”. Americanilor li se
îngăduia să insereze pe cutiile păpușilor Nadia tricolorul românesc precum și
un text publicitar. În schimbul acestor drepturi, Caramma urma să achite
120.000 de $, 3 % din vânzarea fiecărei păpuși și 2 % din vânzarea fiecărui
accesoriu al păpușii. Contractul menționa că “firma nu va acorda nici o sumă de bani sportivei
Nadia Comăneci” ci va face plăți la fiecare 6 luni numai către Federația de
Gimnastică. Partea română mai trebuia să pună la dispoziția companiei americane
un extras de film cu exercițiile Nadiei de la JO Montreal 1976 și o fotografie
cu autograful său.
Contractul ajunge la gunoi
Deși contractual
fusese agreat de ambele părți, nu a fost pus niciodată în aplicare. Ca în orice
dictatură comunistă, nu se putea face nimic fără aprobare de la cel mai înalt
nivel, astfel că hotărârea finală i-a aparținut lui Nicolae Ceaușescu, care a
respins înțelegerea fără nici o explicație. În august 2016, cu nici o lună
înainte de a muri, Nicolae Vieru, fost președinte al FR Gimnastică, comenta
decizia lui Nicolae Ceaușescu: “În situații de genul acesta, care implicau
imaginea României, Ceaușescu era cel care avea ultimul cuvânt. Din câte îmi
aduc aminte contractul nostru a ajuns la gunoi fără să primim vreo explicație
oficială. Sigur, Ceaușescu nu justifica față de nimeni deciziile pe care le lua,
dar pentru mine e clar că el s-a opus pentru că începuse să-și simtă amenințată
imaginea. Nu concepea ca altcineva să fie mai popular decât el și Elena, ori
popularitatea Nadiei în țară și în străinatate întrecuse în acea perioadă orice
imaginație. Pur și simplu îl deranja ideea că Nadia putea fi mai importantă și
mai populară decât el”.
Păpușa Nadia lansată într-un
anonimat total
Având in vedere felul în care s-au
desfășurat lucrurile, afirmația lui Nicolae Vieru potrivit căreia Nicolae
Ceaușescu începuse să fie deranjat de popularitatea Nadiei stă în picioare.
Păpușa Nadia a fost fabricată și lansată după JO de la Montreal, undeva în
intervalul 1977-1979. Cum întotdeauna reclama a fost sufletul comerțului, logic
ar fi fost ca păpușa Nadia să fie lansată cu tam-tam, să aibă loc o festivitate
cu participarea Nadiei și a reprezentanților FR Gimnastică. Lucrurile au stat
însă exact pe dos. Păpușa a fost scoasă pe piață de fabrica Arădeanca într-un
anonimat total. Păpușa Nadia, care ar fi putut aduce venituri deosebite în acea
perioadă datorită popularității uriașe a sportivei, a fost introdusă în
magazine doar în baza contractărilor obișnuite făcute de ministerul de resort.
Chestionată pe acest subiect, Nadia s-a arătat uimită: ”Nu am auzit despre așa
ceva, nu cunosc nici un detaliu. Tot ce știu este că păpuși Nadia s-au făcut în
România, ultima chiar în urma cu câțiva ani prin Fundația Nadia Comăneci. Prima
păpușa Nadia a apărut pe piață pur și simplu, fără a se organiza vreo lansare”
își amintește Nadia, completată de masa sa, Ștefania Comăneci : “Nici eu nu îmi
amintesc să fi participat la vreo lansare, la vreo ceremonie… Dacă îmi aduc
bine aminte, noi am primit păpușa într-un colet, prin poștă, la Onești”. O
trecere în revistă a presei vremii îi dă dreptate lui Nicolae Vieru. În ziarele
din perioada respectivă nu se găsește nici măcar un rând despre lansarea
păpușii Nadia. Nici măcar Flacăra Roșie, cotidianul PCR Arad, care publica
frecvent informații despre fabrica de păpuși Arădeanca, nu pomenește ceva despre
păpușa Nadia. În mai 1978 aflăm din ziarul arădean că papușile “Luela, Roxana,
Aura și Victoria se pregătesc pentru lungi călătorii peste hotare”, adică urmau
să plece la export. Despre Nadia însă, nimic.
Anul lansării,
un mister
În ziua de
astăzi nimeni nu poate spune exact când a fost scoasă pe piață prima păpușă
Nadia. Dacă acest lucru s-a petrecut după martie 1978 când a fost semnat
contractul dintre americani și FR Gimnastică atunci e foarte posibil ca odată
cu respingerea documentului, din orgoliu, să fi fost preluată și ideea de a
fabrica o păpușă Nadia. Mai există și varianta ca și românii și americanii să
fi avut aceeași idee, aproximativ în același timp. Oricum, din felul în care
statul român a reacționat și în alte situații în care a fost implicată imaginea
Nadiei, un lucru este limpede: Nicolae Ceaușescu chiar era deranjat de nivelul
uriaș al popularității Nadiei. Foarte probabil, în cazul păpușii s-a dat un
accept cu condiția să nu se facă valuri prea mari. Nici Elena Șiclovan,
director al fabricii Arădeanca în perioada respectivă, nu poate preciza exact
anul apariției păpușii, însă are o teorie personală cu privire la ideea
fabricării acesteia: ”Inițiativa de a face o păpușă Nadia a aparținut fabricii
Arădeanca. Eram toți foarte entuziasmați. A fost strict o treabă a
colectivului, nu vreau să individualizez pe cineva. Omologarea produsului se
făcea de către reprezentanți ai diferitelor ministere și apoi ieșea pe piață.
Nu pot însa să vă spun în ce an s-a întâmplat asta, nu mai rețin exact. În orice caz, în perioada aceea vindeam în total cam un
million și jumătate de păpuși de toate tipurile și de figurine pe an. Exportam
și în țări precum Anglia, RFG, Grecia”.
Oglindă,
oglinjoară, cine-i cel mai popular din țară ?!
În cartea sa
“Călătorie în lumea gimnasticii”, Nicolae Vieru menționează și alte situații în
care Nicolae Ceaușescu a refuzat propuneri de afaceri privind imaginea Nadiei
Comăneci : “La sfârșitul lui 1976, televiziunea NBC a invitat-o la New York
pentru o emisiune speciala, dar în ultima clipă conducerea partidului a anulat
deplasarea. La federație soseau din toată lumea invitații pentru Nadia, s-au
adunat zeci de saci plini de scrisori adresate ei, prin care i se solicitau
autografe, fotografii, și primea tot felul de mici cadouri și declarații de
admirație. O televiziune americană a vrut să facă un film în care Nadia urma să
interpreteze o eroină din povești, dar nu s-a aprobat nici acest lucru.
Generalul-maior
Aron Bordea de la Directia I a Securitatii, nota intr-un raport ca “urmare a
popularitatii de care se bucura, pe adresa Nadiei Comaneci se expediaza
frecvent scrisori de catre diferiti tineri din strainatate in care i se fac propuneri
de casatorie. La sfarsitul lunii ianuarie 1981 a luat de la CNEFS circa 3000
asemenea scrisori, afirmand ca le va pastra pentru a le lectura cand va fi la
pensie. Nu a exprimat niciodata intentii de a se casatori cu cetateni straini”.
In iulie 1978,
Securitatea punea la dosarul Nadia o scrisoare trimisa de un roman din SUA pe
adresa FR Gimnastica. Respectivul afirma ca detine in Detroit restaurantul “The
best in home cooking” si cerea permisiunea de a adauga la numele carciumii si
numele Nadiei Comaneci, oferind 5% din venitul brut.
La începutul
lui 1977, Ion Țiriac a venit la București cu o echipă de la NBC și a propus un
contract de un million de $ pentru ca Nadia să susțină în SUA zece demonstrații
de gimnastică, însă a fost, la rândul său, refuzat”, scrie Vieru în “Călătorie
în lumea gimnasticii”. Totuși, în octombrie 1977, Ceaușescu i-a permis
Nadiei, ca împreună cu echipa feminină de gimnastică a României, să ia parte la
un turneu demonstrativ în SUA. Același Nicolae Vieru precizează că statul român
a încasat 100.000 de $ din această acțiune, cu 900.000 mai puțin față de suma
oferită de Țiriac cu câteva luni înainte. Singura explicație plauzibilă a
acestor decizii aparent contradictorii luate de Ceaușescu ar fi aceea că pentru
turneul din octombrie a primit garanții că guvernul american nu va acorda azil
politic Nadiei și nici unei alte sportive care ar fi dorit să rămână în SUA,
ceea ce probabil oamenii aduși de Țiriac nu putuseră oferi. Regimul de la
București era deosebit de îndârjit contra celor care vroiau să părăsească paradisul
comunist, astfel că toți cetățenii care aveau rude în străinătate sau care
călătoreau in afara țării, așa cum erau sportivii, erau supravegheați si
cercetați temeinic de Securitate. Un alt moment important trecut sub tăcere a
fost vizita familiei regale a Belgiei în România. Regele Baudouin și regina
Fabiola au venit la București, într-o vizită oficială, în octombrie 1976. Dupa
întâlnirea cu Nicolae Ceaușescu, regele și regina au vizitat mănăstirile din
Moldova, iar la întoarcere au cerut în mod expres să o cunoască pe Nadia.
Întâlnirea s-a produs la Bacău pe 14 octombrie 1976. Presa centrală nu a scris
nici măcar o virgulă despre întâlnire, deși, în orice context, aceasta era o
știre de primă pagină. Doar cotidianul arădean Flacăra
Roșie a consemnat că în Bacău, “un popas la liceul cu specific sportiv din
orașul chimiștilor a prilejuit o emoționantă întâlnire cu câteva reprezentante
ale echipei olimpice de gimnastică a României printre care Nadia Comăneci și
Teodora Ungureanu”.
După 1981, an în care antrenorii
Martha și Bella Karoly au rămas în Statele Unite cu prilejul unui nou turneu
demonstrativ, supravegherea Nadiei s-a înăsprit. Până în decembrie 1989 când a
fugit din țară, a mai ieșit o singură dată din lagărul socialist. S-a întâmplat
în 1984 când, după demersuri peste demersuri făcute de Comitetul Internațional
Olimpic, Nicolae Ceaușescu i-a permis să meargă la JO de la Los Angeles, ca
invitat de onoare, fiind însă însoțită permanent de un ofițer de securitate.
# În 2009, Fundația Nadia Comăneci a
scos pe piață o nouă păpușă Nadia ca parte a programului <10 pentru
gimnastică>. Păpușa măsoară 57 de cm și este îmbrăcată cu un trening al
naționalei României. Pe internet, prima păpușă Nadia, cea fabricată în anii ’70
se vinde și cu 500 de euro.
