Pe 5 martie 2018 s-au
împlinit 65 de ani de la moartea lui Iosif Visarionovici Stalin, fost conducător
al Uniunii Sovietice, considerat de numeroși istorici drept cel mai sângeros
tiran al tuturor timpurilor alături de Hitler. Stalin este responsabil pentru
moartea a zeci de milioane de oameni. Ca urmare a ordinelor sale directe au
fost uciși, după unii istorici 20 de milioane de oameni, după alții 40 sau
chiar 50 de milioane. Cifra exactă nu va fi cunoscută niciodată. Este cert însă
că a ordonat fără scrupule execuții în masă, a deportat populații întregi, a
înfometat până la moarte milioane de oameni. Istoricii îl creditează cu
următorul răspuns pe care i l-ar fi dat premierului britanic Winston Churchill
în 1945, în timpul Conferinței de la Yalta : “Moartea unui om este o tragedie.
Moartea a milioane este statistică”.
Cultul lui Stalin
Multă vreme,
Stalin a fost privit de țările occidentale drept un apostol al dreptații și un
luptător neobosit pentru libertatea popoarelor. Propaganda sovietică, foarte
activă, îl prezenta pe Stalin ca pe un lider charismatic, atoateștiutor și
atotputernic. Imaginea sa era prezentă în fiecare ungher al Uniunii Sovietice
iar mașina de propagandă îl botezase “Parintele Națiunilor”, “Arhitect al comunismului”,
“Geniu al umanitații”, “Stea călăuzitoare” sau “Grădinar al fericirii umane”.
Era cel mai mare, cel mai iubit, cel mai înțelept si cel mai genial dintre pământeni.
Oamenii de rând îi spuneau “tătuca” iar presa sovietică avea grijă să cultive
aceasta figură paternă, grijulie, de părinte care poartă de grijă copiilor săi,
cetățenii Uniunii Sovietice. In cadrul acestei interminabile operațiuni de
propagandă, muncitorimea sovietică trimitea scrisori în care era ridicat în slăvi
geniul lui Stalin, îi erau dedicate poeme de slavă precum și cântece în care
era evidențiat eroismul său, era subiect de film, de teatru, muză și model în
lumea artei, era prezent în poezie și în literatură. Nenumărate statui și
portrete cu chipul lui Stalin împodobeau orașele lumii, sute de străzi și
bulevarde îi purtau numele. Stalin era
prezent în toți și în toate.
Stalin in România
Nici România nu a
scăpat de acest proces de proslăvire. După ce comuniștii, susținuți de armata
sovietică, au preluat puterea în România, a fost demarat procesul de
stalinizare a societații. Pe lângă acțiuni organizate pe linie politică, militară
sau economică contra tuturor adversarilor și în beneficiul exclusiv al URSS, aparatul
sovietic prezent în România, în colaborare cu comuniștii români, a căutat să-l
portretizeze pe Stalin drept marele eliberator al popoarelor subjugate de
capitaliști. “Stalin și poporul rus, libertate ne-au adus” era o lozincă la
modă în România după război. Și pentru că Stalin le-a adus libertate românilor,
comuniștii români s-au gândit să-i mulțumească. Un prim semn de mulțumire a
fost botezarea Brașovului cu numele lui Stalin.
Brașov Orașul Stalin
În august 1950,
presa comunistă anunța că mai mulți muncitori Brașoveni au cerut Comitetului
Central al Partidului Muncitoresc Român, schimbarea denumirii Orașului din
Brașov în Orașul Stalin :”(...) propunem ca numele Orașului Brașov sa fie
schimbat, dându-i-se numele marelui geniu al omenirii muncitoare, scumpului și
iubitului prieten al poporului muncitor din țara noastră, învățătorul și
eliberatorul nostru – marele STALIN. (...) Trăiască marele conducător al
poporului sovietic, genialul învățător al oamenilor muncii de pretutindeni,
tovarășul Stalin!”. Firește că o asemenea vibrantă rugăminte, nu putea fi
tratată cu refuz, drept pentru care răspunsul PMR, semnat de dr Petru Groza și
de Gheorghe Gheorghiu-Dej a venit neîntârziat : “Guvernul RPR si CC al PMR au
luat hotărârea de a sprijini cererea voastră și de a propune Prezidiului Marii
Adunări Naționale a RPR să satisfacă dorința arzătoare a oamenilor muncii din
Brașov, dând acestui oraș numele de Orașul Stalin”. Din septembrie 1950, Brașovul
a devenit așadar Orașul Stalin, capitala Regiunii Stalin. De ce Brașovul ?
Probabil pentru că este poziționat în inima României și era la vremea
respectivă un oraș în plin proces de industrializare. Jurnalistul Bogdan
Stanciu, susține într-un material publicat de portalul http://www.bucurestiivechisinoi.ro că Brașovul a fost ales
să poarte numele lui Stalin și din pricina unei simbolistici revanșarde : “un
oraș fondat și modelat de germani, avanpost estic al civilizației urbane de
factură occidentală, primește numele conducătorului sovietic care a zdrobit
ofensiva armată germană”. Indiferent care au fost argumentele oficiale sau
neoficiale, cert este că Brașovul s-a numit Orașul Stalin până în toamna 1960. Și
pentru ca tacâmul să fie complet, mai multe artere și obiective ale Brașovului
au primit nume în rezonanța directă cu noile vremuri. Astfel, Poiana Brașov a
devenit Poiana Stalin, strada Lungă s-a numit Maresal Voroșilov, Calea București
era Calea Moscovei, strada Mureșenilor se chema 7 noiembrie iar strada Michael
Weiss fusese rebotezată în strada Armata Roșie. Piața Sfatului devenise Piața
23 August, Parcul Central era Parcul Prieteniei Româno-Sovietice iar fabricile
Steagul Roșu, Dezrobirea sau Partizanul Roșu, completau aceasta colecție de
nume proletcultiste. Numele lui Stalin a fost creionat din brazi pe muntele Tâmpa
iar pe locul unde se află în prezent troița din fața Consiliului Județean
Brașov, a fost amplasată o statuie a lui I.V. Stalin, realizată de sculptorul
Dorio Lazăr. În jur de 12.000 de obiective de pe teritoriul României au purtat
de-a lungul vremii numele unor membri ai nomenclaturii comuniste sau în
rezonanță cu dictatura
proletariatului.
Stalin în București
Având în vedere
prefacerile petrecute în anii ’50, Stalin nu avea cum să lipsească din
București, capitala țarii. Una dintre principalele preocupări ale comuniștilor
a fost aceea de a șterge orice legătură dintre români și monarhie. Astfel, străzile
care purtau numele monarhilor români au fost rapid îndepărtate. Activiștii de
partid obișnuiau să distrugă inclusiv picturile bisericești în care apăreau
Carol I, Ferdinand sau Regina Maria. În acest context, actualul parc Herăstrău
a primit numele de “Parcul de Cultură și Odihnă I. V. Stalin”. Herăstrăul se
numise ințial Parcul Regele Carol al II-lea și fusese inaugurat în 1936, odată
cu Muzeul Satului, cu prilejul expoziției Luna Bucureștilor. În 1951, pe locul
unde în prezent se află statuia lui Charles De Gaulle a fost ridicată o impunătoare
statuie a lui Stalin. Nu oricine însa avea dreptul să-l portretizeze pe Stalin,
așa că pentru crearea statuii s-a organizat un concurs la care au luat parte
machetele a 20 de sculptori. În fruntea juriului se afla însuși temutul lider
comunist Ana Pauker, fidelă până în vârful unghiilor politicii lui Stalin. În
cele din urmă, a fost aleasă macheta sculptorului aromân Dimitrie Demu, în
vreme ce locul 2, proiectul lui Dario Lazăr, a luat drumul Brașovului. “Foarte probabil, ordinul organizării unui
astfel de concurs s-a dat pe linie de Cominform (Biroul de informații al
partidelor comuniste și muncitorești). Moscova ordona și partidele frățești
executau. Nu exista o independență a partidelor față de Moscova”, povestește
istoricul Emanuel Bădescu. “Stalin avea mare încredere în Ana Pauker și oricum,
în comisia respectivă exista și un supervizor din partea rușilor, așa că nu
putea să iasă vreo dandana. Statuia a fost așezată cu fața către piața care
anterior se numise Adolf Hitler! Acum, piața, cunoscută ulterior sub numele de
Piața Aviatorilor, primea numele de Piața Generalissim I. V. Stalin. De
asemenea, un sector al Bucureștului s-a numit raionul I. V. Stalin iar bulevardul
Aviatorilor a purtat și el numele lui Stalin”, explică istoricul Badescu. Statuia lui Stalin
din Herăstrău a supraviețuit neașteptat de mult. Turnată în bronz și urcată pe
un soclu de 16 metri înalțime, statuia a rămas pe poziție până în 1962 cu toate
că presedintele URSS Nikita Hrușciov denunțase crimele lui Stalin încă din
februarie 1956. Un alt
obiectiv bucureștean care a purtat numele de Stalin a fost clădirea care astăzi
se cheamă Casa Presei. Ridicată în anii ’50 după chipul și asemănarea
Institutului Lomonosov din Moscova, unde, ca fapt divers, a studiat și fostul
președinte Ion Iliescu, clădirea s-a numit în primii ani “Combinatul Poligrafic
Casa Scînteii I.V. Stalin”. Părintele ei a fost arhitectul Horia Maicu.
“Am fost cetățean al Orașului Stalin”
În vara 2017,
Muzeul Județean de Istorie Brașov a deschis o interesantă expoziție cu tema
“Brașov Orașul Stalin”. Ideea îi aparține lui Nicolae Pepene, director al
muzeului din 2014. A obținut
o finanțare europeană de 100.000 de euro de la Bruxelles și a pus pe picioare
în premieră o astfel de expoziție în Brașov. “Muzeul nostru trebuie să prezinte
identitatea istorică a Brașovului. Oricine vizitează muzeul trebuie sa înțeleagă
istoria locală fără să fie nevoie să citească o bibliotecă. Deceniul în care
Brașovul s-a numit Orașul Stalin reprezintă o perioadă importantă din istoria
noastră, pe care n-o putem uita și nici n-o putem șterge cu buretele”, spune
Nicolae Pepene care a adunat mare parte din exponate organizând o caravană care
a circulat prin cartierele muncitorești ale Brașovului. “Am colaborat cu mai
multe școli din oraș care ne-au pus la dispoziție 150 de copii cu ajutorul cărora
am adunat exponate de prin casele oamenilor. Acești copii au pătruns peste tot,
îndepărtând orice reticență sau circumspecție pe care ar fi avut-o oamenii față
de noi. Așa am reușit să adunăm mare parte din obiectele expuse”, explică
Nicolae Pepene. În cadrul expoziției au fost organizate seminarii de genul
“Orașul Stalin pe înțelesul tuturor” sau “Am fost cetățean al Orașului Stalin”,
în care seniorii brașoveni și-au povestit copilăria petrecută în Brașovul
marcat de numele dictatorului sovietic. “Cosmonautul Dumitru Prunariu este
poate cel mai cunoscut brașovean născut în Orașul Stalin. Prunariu e născut pe
27 septembrie 1952 iar pe certificatul său de naștere scrie negru pe alb : <născut
în Orașul Stalin>”, povestește Nicolae Pepene care precizează că
locuitorilor Brașovului din acea perioadă“nu li s-a spus niciodată staliniști
sau cine știe cum altcumva. Apelativul oficial era cel de <cetățean al
Orașului Stalin>”.
Stalin în lumea largă
Desigur, în lume
au fost multe obiective care au fost botezate cu numele lui Stalin. Fie pentru
că în țarile respective se aflau la conducere regimuri comuniste fidele
Moscovei, fie pentru că oamenii erau naivi și credeau în propaganda sovietică
din care reieșea că Stalin era un Făt-Frumos călare pe un cal alb care lupta
pentru binele tuturor oropsiților. 19 orașe din toată lumea, inclusiv Brașovul, au
purtat numele I. V. Stalin. Cele mai cunoscute sunt Varna, Donețk, Katowice si
Dunaujvaros. O gară din Azerbaidjan s-a
numit Stalin precum și vârfuri muntoase din Tadjikistan, Bulgaria, Slovacia,
China și Canada. În Viena a existat Stalinplatz, în prezent Schwarzenbergplatz, iar în Italia au fost o
mulțime de străzi Stalin. În localitățile Colchester și Chatham din Anglia două
artere i-au purtat numele la fel ca și o stradă din Amsterdam. Până și în
Trinidad Tobago a existat Stalin street.
NB. Material publicat in Evenimentul Zilei in luna martie 2018. Fotografiile apartin Muzeului de Istorie al Romaniei si sunt protejate de drepturi de autor.
NB. Material publicat in Evenimentul Zilei in luna martie 2018. Fotografiile apartin Muzeului de Istorie al Romaniei si sunt protejate de drepturi de autor.